Balena înfricoşătoare din camera fiecărui copil

Când sunt mici şi te strâng în braţe, nici nu poţi să îţi imaginezi că vor creşte. Când îţi spun că te iubesc, nu te gândeşti că va fi vreodată altfel. Când îţi spun că eşti cea mai bună mamă din lume, ai vrea să auzi asta mereu. Vrei să îţi povestească vrute şi nevrute, să îţi arate, să îţi explice ce simte şi ce gândeşte, să îţi spună glume, să te ia de mână şi să vă jucaţi împreună.

Dar copiii cresc şi cresc repede. Atât de repede încât balena înfricoşătoare in camera lor te ia prin suprindere şi te sperie.

balena din camera fiecarui copil. preadolescenta

sursa foto: pixabay.com

În camera fiecărui copil se ascunde balena înfricoşătoare a adolescenţei scăpate de sub control. Pentru mine, sunt anii aceia când copiii devin tot mai îndărătnici şi mai nesiguri. Când sunt dornici de libertate şi vor să se desprindă de noi pentru a fi ei înşişi. Se cred atotştiutori şi neînţeleşi, caută aprobare şi afirmare oriune în altă parte, numai acasă nu. Se ascund şi nu mai ştii ce simt şi ce gândesc. E perioada când sunt, de fapt, cel mai vulnerabili şi când pot fi uşor atraşi în situaţii periculoase. Atunci, balena din camera lor devine tot mai înspăimântătoare pentru noi, părinţii.

Sunt mamă de copil încă mic, dar, totuşi, suficient de mare încât să întrezăresc botul balenei iţindu-se de după uşa camerei ei.

Şi mi-e teamă.

Mi-e teamă pentru că nu ştiu cum e mai bine să fac şi ce e mai bine să spun. pentru că nu vreau să o pierd, nici măcar pentru o secundă.
Pot doar să sper că legătura pe care o creem acum între noi nu se va rupe şi că voi avea, în continuare, răbdare să o ascult şi să mă joc cu ea. Cred că e important să nu o judec şi să nu îi impun lucruri în care nu crede. Nu ştiu altă cale de a ţine balena la distanţă decât asta: să o înţeleg, să o ajut, să îi explic şi să îi fiu alături, mai ales atunci când greşeşte. Să o iubesc şi, mai ales, să simtă că o iubesc.

Dar va fi de ajuns pentru a o ţine departe de relaţii şi situaţii periculoase, de decizii greşite, de falşi prieteni şi de influenţa profitorilor şi a celor lipsiţi de orice omenie? Spuneţi-mi că da.

 

Citeşte şi:

  • tipam la copii
    Îi certăm, îi criticăm, îi mustrăm, îi cicălim… îi înstrăinăm

You may also like...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>