Cicăleala de părinte. Când o să renunţăm?

M-am apucat să sap în grădina din faţa casei părinţilor. Mai multe flori erau năpădite de buruieni, de nu mai înţelegeai nimic din ele. Iau săpăliga şi încep să tai vitejeşte tot ce mi se părea că nu seamănă a floare. Nu sunt expert în grădinărit, dar chiar voiam să îi ajut.
– Ai grijă, e o tufă de trandafiri acolo!, se aude vocea mamei din casă.
– Am văzut. Asta vreau, să o eliberez, răspund şi continuu să muncesc cu sârg.
– Vezi că acolo e condurul doamnei, să nu dai peste el!, spune ea, din nou.
– L-am legat de un băţ ca să poată creşte mai frumos, răspund şi îmi văd de treabă.
N-au trecut cinci minute şi se aude din nou vocea mamei:
– Nu tot ce e în grădina aia e buruiană!
Şi apoi, din nou:
– Ai grijă că am plantat şi două zambile. Nu au încă flori, aşa că fii atentă că s-ar putea să nu le vezi. Să nu cumva să le smulgi. Sper că strângi buruienile după ce termini şi le pui la gunoi. Să nu laşi mizerie în curte!

cicaleala, copii, parinti

sursa: whattheflicka.com

Of, cicăleala asta de părinte. Ai grijă, nu face asta, fii atentă, e mai bine să faci aşa… Am aproape 40 de ani, dar m-am simţit ca în copilărie.

Brusc, mi-am dat seama că asta facem şi noi, adesea, copiilor noştri. Atâta îi dădăcim, le facem observaţii, îi atenţionăm, îi certăm, le restricţionăm orice mişcare. Nu îi lăsăm să greşească, deşi asta îi ajută să înveţe. Nu îi lăsăm să încerce singuri, deşi asta îi face să fie mândri de ei. Cum să ne mai aşteptăm să mai aibă iniţiativă sau să mai facă ceva cu plăcere? Cum să nu răspundă uneori obraznic, sătuli de atâta cicăleală? Cum să nu se depărteze de noi?

Ce-ar fi să avem mai multă încredere în ei? Poate că vor tăia şi o floare în timp ce vor încearca să cureţe, entuziaşti, buruienile cu săpăliga. Dar nu e nicio tragedie. Vor învăţa din asta şi, până la urmă, vor face ca totul să arate minunat în grădină. Şi vor fi mândri de ceea ce au realizat.

 

Citeşte şi: Mami, îţi mulţumesc pentru vacanţa asta minunată! Despre cum un copil îşi învinge teama şi capătă încredere în sine şi despre cum o mamă poate plânge de fericire.

You may also like...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>