Poveste tristă din Pregătitoare

Am primit mesajul acesta pe adresa de mail a site-ului. Am citit povestea pe nerăsuflate şi am cerut permisiunea să o public, în speranţa că sfaturile voastre o pot ajuta pe mama acestui băieţel să ia cea mai bună decizie pentru a recupera zâmbetul pierdut al copilului ei. Citiţi cu răbdare şi inima deschisă. Cu siguranţă şi voi aţi trecut prin astfel de experienţe la şcoală, nu-i aşa?

Scrisoare

de Mama unui băiețel special

Sunt mama unui băieţel de 7 ani vesel, inventiv, plin de energie, prietenos, istet şi jucăuş. În urmă cu un an, l-am înscris pe fiul meu la una dintre şcolile ‘bune’ sau ‘foarte cautate’ din zona unde locuim, însă nu datorită acestor criterii am ales să-l înscriu acolo, deoarece şcoala aceasta nu a stârnit în mine niciodată vreun sentiment de admiraţie. Am ales şcoala aceasta pentru că am crezut că am găsit învăţătoarea care să iubească, să înţeleagă şi să fie apropiată de sufletele copiilor. Dar, după cum aveam să aflu foarte curând, aparenţele fuseseră extrem de înşelătoare.

În primele săptămâni am avut primele semnale că ceva nu este în regula. Tot entuziasmul copilului meu cu privire la faptul că devenise şcolar cred ca s-a stins în primele săptămani de mers la şcoală. Îl tot întrebam ce se întâmplă. Foarte curând am aflat că băieţelul meu nu reuşeşte să îşi facă prieteni în clasă şi nu puteam pur şi simplu să înţeleg de ce, deoarece copilul meu ori de câte ori merge în parc îşi face 5 prieteni în 5 minute şi, credeţi-mă, nu exagerez cu nimic scriind asta.

Curând am înţeles ce se întâmplă de fapt… începuseră concursurile, comper-urile, gazetele matematice, etc. … şi o dată cu ele au început ierarhizarea, etichetările, COMPETIŢIA, dezbinarea copiilor. Am realizat că mă număr printre puţinii  părinţi (2-3 la număr) din clasă ai căror copii nu veniseră gata învăţaţi de acasă cu cititul, socotitul şi scrisul de pe la 4 ani. Întotdeauna am fost de părere că pentru copii cea mai buna metodă de învăţare este prin joacă şi jocuri libere, că un copil la 4 anişori nu trebuie pus la birou şi învăţat lucruri de clasa I. Am realizat că sunt printre puţinii părinţi din clasă care nu agrează un astfel de ritm şi de abordare asupra unor copii de 6 anişori.  Am realizat că sunt printre puţinii părinţi din clasă care consideră că aceşti copii sunt agresaţi emoţional din pricina acestor practici.

Copilul meu a început să devină tot mai demotivat, lipsit de curiozitate şi interes faţă de şcoală. Îl întrebam deseori dacă doamna învăţătoare îl întreabă ceva, daca îl încurajează cu ceva, daca îl laudă. Întotdeauna răspunsul copilului meu era acelaşi: NU.
Încet, încet am început să intru în detalii cu dânsa şi să îi cer anumite păreri despre lucrurile pe care mi le prezenta copilul acasă, însă mereu îmi răspundea foarte evaziv, distant şi foarte convinsă că metodele dânsei sunt agreate de către ceilalţi părinţi şi copii, care se dovedeau a fi cât se poate de  ‘competitivi’. Înscrierea la aceste concursuri nu era nicidecum o chestiune opţională…

Acum, la sfârşit de an şcolar, după o serbare în care timp de o oră şi jumătate, la pe 35 de grade C, s-au împărţit numai diplome şi medalii de la zeci de concursuri, copilul meu e la fel de trist, la fel de singur, fără prieteni, fără să se simtă apreciat sau valoros în colectivul din care face parte… Ba mai mult, am sentimentul că băieţelul meu începe să se considere un “ciudat” între aceşti copii.

În drum spre casă l-am rugat să fie vesel, pentru că observasem că partea cu împarţitul diplomelor îi luase zâmbetul de pe faţă. Mi-a spus că e trist pentru că el oricum nu este bun de nimic pentru că nu a luat nu ştiu câte medalii de aur  şi diplome de premiul I la fel ca şi colegii lui. Am încercat să îl încurajez şi să îi schimb gândurile, aducându-i aminte de câte lucruri bune, frumoase şi minunate este el capabil şi că o diplomă sau o medalie de aur nu măsoară lucrurile cu adevarat importante în întregimea lor, dar nu ştiu cât am reuşit…

E sfârşit de an şcolar şi iată că sistemul se pare că tocmai a mai ”învins” încă o dată, a reuşit cot la cot cu părinţi şi învăţători să mai frângă nişte aripi care de abia îşi făceau loc să crească, au mai zdrobit încrederea unui sufleţel plin de calităţi, vesel şi jucăuş, a mai omorât un spirit…

poveste trista clasa  pregatitoare

Acesta este un desen al copilului meu, desen pe care l-am găsit în banca lui în urmă cu o săptămână. L-am întrebat ce reprezintă şi mi-a răspuns că s-a desenat pe el însuşi în curtea şcolii. L-am întrebat de ce nu a desenat şi alţi copii alături de el  şi mi-a răspuns că nu a desenat pe nimeni pentru că nu se simte apreciat şi acceptat de ceilalţi copii şi de doamna învăţatoare. L-am mai intrebat de ce a desenat inimioara aceea roşie şi mi-a spus ca e a lui, o inimioară care aşteaptă să primească atenţie şi apreciere.
Mie, ca mamă, acest desen mi-a frânt inima.
Iată-mă la sfârşit de clasă pregătitoare neştiind în ce direcţie să o iau cu copilul şi în mâna cui să mai am încredere să îl încredinţez pentru cele 4 ore pe zi de la şcoală…

 Alte articole despre şcoală şi clasa pregătitoare:

  • Clasa pregătitoare. Privind înapoi cu mânie.

You may also like...

37 Responses

  1. Carmen says:

    Doamna draga,
    Din pacate inteleg prea bine prin ce treceti. Tot ce va pot sfatui sa faceti este sa il mutati ori la o scoala unde copii sunt tratati asa cum va doriti (in sistemul alternativ, intr-o alta scoala de stat dar unde cunoasteti invatatoarea) si sa nu lasati aceasta trauma sa se agraveze. Aveti un copil normal, insa lumea in care traim este, de multe ori, departe de normalitate. Parintii multor copii sunt prinsi in jocul acesta de care vorbiti si nu isi dau seama ca nici pentru copiii lor nu este in regula sa aiba un astfel de mediu. Invatatorii sunt din ce in ce mai indepartati de adevaratul scop al prezentei lor printre copii si anume acela de a-i face sa straluceasca si sa dea ce e mai bun din ei. Asta pentru ca sistemul scolar este un sistem de reguli, de bareme, de constrangeri, e ca un joc debil in care copiii sunt absorbiti, impreuna cu parintii si cu cadrele didactice. Este sanatos ca sunteti lucida si constienta de ce se intampla, dar este si dureros. Insa , ca mama a unui copil de 15 ani care a trecut prin asta, este cred mai bine sa ramaneti asa si sa il sustineti pe copil pe un drum mai sanatos emotional (chiar daca poate fi dureros uneori) decat sa ii anihilati personalitatea intrand in hora asta dementa. Numai bine,

  2. Julia says:

    Toti copiii sunt minunati, depinde doar de ochii care ii privesc.
    Din pacate, sistemul ”educational” romanesc scoate in evidenta doar ce este capabil sa masoare ( ex :100 puncte la diverse concursuri de matematica, romana,etc = premiul I) si nu este capabil sa incurajeze si sa dezvolte latura umana. Acestea sunt in grija noastra, a parintilor.
    Copiii trebuie sa stie ca parintii le sunt mereu aproape, ca-i iubesc muuuult chiar daca au sau nu au diplome, ca inimioara lor nu este singura pentru ca, inimioara lor este o mica bucatica din inima parintilor si ca, daca unii oameni nu-i apreciaza acum, mai devreme sau mai tarziu o sa-si dea seama cat au pierdut…
    Din proprie experienta va spun ca, daca mergeti in aceeasi directie, copilul va suferi in continuare ( noi am fost la psihologul scolii, a fost ”consiliat” si invatatorul, dar copilul nu a mers cu drag la scoala. Am crezut, initial, ca e mai alintat si poate de aceea. Dar nu. De ce cand vine de la pregatire la engleza, spune ca e superb si daca ar fi asa si la scoala, copiii ar fi tristi ca sunt in vacanta?)
    Concluzia mea : daca nu exista compatibilitate minima intre elev si dascal, scoala nu-l atrage, face totul din obligatie, nu din placere si e pacat, abia sunteti la inceput.

  3. Dana says:

    Parcă am citit povestea copilului meu, dar eu ma aflu deja la sfârșitul clasei a patra si nu stiu pe ce drum sa o apuc. Mă apuca plansul de cate ori ma gandesc ce fel de copil am adus in clasa întâi si ce copil am dupa patru ani.

  4. Carmen says:

    Stimata doamna ,sa mutati copilul la alta scoala nu este cea mai buna solutie, cred ca este ca si cum ati face jocul doamnei invatatoare.Incurajati copilul ,fiti alaturi de el in lupta cu semenii ,d-voastra stiti mai bine cum sa il ajutati sa depaseasca aceste incercari de inceput de drum.Credeti-ma ca nu va vorbesc in necunostiinta de cauza ,sa il mutati la alta scoala nu face decit sa ii subestimati la fel ca ceilalti, calitatile.Spuneti-i ca este deosebit ,ca este unic si ca ptr dvoastra el este cel mai bun…Sper ca va fi bine si micutului nu o sa ii mai pese si ca va fi fericit .Sa aveti o vacanta frumoasa cu multe bucurii si multi prieteni adevarati.Apropos ,am si eu o bobocica care a absolvit cls 0 si este foarte fericita ca “a promovat”!Ptr mine este deosebita si nu este nevoie de nici o diploma care sa imi certifice convingerea.

  5. Baciu says:

    Am regasit-o si pe fetita mea in descrierea dvs,dintr -Un Copil dornic sa se afirme sa recite sa evolueze pe scena au reusit in doar doi ani sa o transforme intr-Un copil total dezinteresat,asta doar unul din multele exemple cu Ce s-a confruntat copilul meu intr-o clasa de step,un alt fel de invatamant de stat post revolutionar.Taiat aripile ,marginalizat,nedreptatit ,conluzia lor fiind .ca trebuie sa se obisnuiasca SI cu esecurile.Adevarul e .ca ele at trebui sa se obisnuiasca sa inceapa sa trateze copiii egal,sa nu mai astepte tot felul de peschesuri.Normal .ca am mutat-o,mai sunt SI dascali adevarati nu doar pusi pe jecmaneala si care nu au nici o tangenta cu profesia de dascal !

  6. Cristiana says:

    Bună ziua! Înțeleg perfect situația în care va aflați! Poate ar fi bine sa va interesați de școală waldorf -itta Wegman. Noi acolo am înscris copilul din aceleași considerente!

  7. Iuliana says:

    Draga Andreea, stii ceva despre educatia acasa? Nu stiu in ce masura iti permite situatia ta. Pentru mine si cele doua fetite ale mele, homeschooling (chiar in varianta radicala, unschooling), este singura posibilitate viabila. Am deja vreo cinci sau sase familii cu copii cu care vom colabora, si intentionez sa maresc acest cerc de prieteni, fetitele vor merge la cursuri la Clubul copiilor, deja avem o viata foarte plina si “rewarding”, aproape trepidanta. Poti citi pe blogul urbankid.ro despre homeschooling. La editura Trei, pare-mi-se, a aparut si cartea Cum invata copiii, scrisa de un profesor si pedagog american, John Holt. In aceasta carte se vorbeste foarte mult despre lucruri de genul acelora descrise de tine aici.

    Aveti grija de voi, si sa va dea Dumnezeu la amindoi tot binele!

    • Medana says:

      Cum sa facem sa luam legatura? Si eu doresc sa fac homeschooling / unschooling cu baietelul meu si mai am o cunostinta care incepe de la anul sa faca asta. Hai sa ne unim fortele si sa nu lasam sistemul sa ne distruga ingerasii !

    • Cristina says:

      Buna, Iuliana.

      Mi-ar placea sa discutam mai mult despre homeschooling.

  8. Eliza says:

    nepotul meu a trait o experienta asemanatoare. in plus era certat zilnic la scoala, iar surorii mele ii era amintit zilnic, de catre doamna intatatoare, ca baiatul vorbeste in ore, comenteaza, e obraznic, i s-a spus chiar ca acel copil nu are ce cauta in clasa ei, ca ii strica si pe ceilalti. Asta se intampla la una din “scolile bune” din centrul orasului. I

  9. Eliza says:

    Asa a patit si sora mea cu nepotelul. era ACEL copil din clasa. copilul suferea, era marginalizat. invatatoarea ii amintea zilnic surorii mele ca baiatul vorbeste in ore, comenteaza, nu asculta. in semestrul al doilea i s-a spus clar sa mute copilul din clasa ca nu are ce cauta acolo, ca strica colectivul. Opt parinti si-au mutat copiii din acea clasa. Acum baiatul e la o scoala de cartier, la o invatatoare extraordinara care investeste timp, atentie, iubire in toti copiii din clasa. Baiatul a obtinut cele mai bune rezultate din clasa la concursuri, are prieteni si iubeste scoala.
    MUTATI COPILUL DIN ACEA CLASA/SCOALA!

  10. Geta says:

    Stimată doamnă,
    Am citit scrisoarea dv. şi m-am întristat. Sunt învăţătoare de 33 de ani .Aşa că de-a lungul carierei mele didactice am lucrat şi am colaborat cu zeci,sute de copii şi părinţi. Fiecare provenea din medii familiale diferite cu mentalitate şi obiceiuri diferite. Am considerat totdeauna că menirea mea ca dascăl este să-i modelez şi să-i formez,în funcţie de posibilităţile fiecăruia, iar datoria să-i iubesc şi să-i tratez la fel. M-am ghidat după principiul că fiecare copil este special pentru că fiecare are o anumită înclinaţie: unul scrie foerte frumos, altul citeşte sau recită, unii calculează foarte repede, judecă problemele şi le rezolvă corect,dar nu trebuie uitaţi nici cei care aleargă foarte repede,iubesc jocurile sportive, au voce, cântă şi dansează, desenează. pictează sau sunt foarte pricepuţi în treburile casnice.Aşa că eu consider că fiecare copil trebuie încurajat, stimulat şi recompensat chiar şi pentru efortul de a fi purtat ghiozdanul în spate timp de un an.E adevărat că de la revoluţie încoace şi noi cadrele didactice am fost bulversate şi dezorientate de multitudinea de schimbări din sistemul de învăţământ. De multe ori ne-am adaptat din mers, iar când ne obişnuiam se schimba iar ceva. introducerea calificativelor în locul notelor la înv. primar a fost una din schimbările vehement contestată de către noi.Totuşi scopul acestor calificative a fost înlăturarea competiţiei şi a clasamentului de la sfârşitul anului şcolar.Din păcate mai sunt încă mulţi colegi care nu au înţles acest lucru şi mai folosesc clasamentul la sfârşit de an şcolar (premiul I,II, III). Personal şi anul acesta ca şi în ultimii ani elevii mei de clasa a doua au primit carte şi diploma în care am specificat domeniul în care s-a evidenţiat fiecare, respectiv; scris frumos , citire expresivă, calcul matematic, bun sportiv, voce frumoasă ş.a.m.d. Trebuie să vă mai spun că fiecare elev a ştiut să se autoaprecieze. Participarea la diferite concursuri nu e un lucru rău în măsura în care nu stresează elevii şi părinţii. Sfatul meu ca dascăl este să continuaţi să vă încurajaţi copilul,să-i scoateţi mereu în evidenţă calităţile să-l stimulaţi să se autoaprecieze,iar în ceea ce priveşte mutarea la o altă clasă sau şcoală să vă consultaţi cu el,să ţineţi cont în primul rând de alegerea lui. Puneţii întrebări de genul “cum ţi-ai dori să fie colegii tăi? Dar doamna învăţătoare? Unde crezi că poţi întâlni asemenea colegi?Sper să vă ajute bunul Dumnezeu ca băieţelul să-şi recapete veselia şi zâmbetul, să aibă parte de un colectiv şi o doamnă care să ştie să-l aprecieze cu adevărat şi pe el! Mult , mult succes!

    • Andreea says:

      Doamne,cat de frumos ati scris! Felicitari!

    • Elena says:

      Tare mult mi aș dori să aibe ei băiețelul meu asa un dascăl. Sunteti minunata. Păcat ca prea puțini învățători gandesc ca dvs. Eu tocmai ce am fost anunțată ca din cls.a 2 a nu vor mai face decât romana si matematica.

  11. lina says:

    Si eu am o fetita care a terminat clasa pregatitoare si care ramine si la semi internat, Noi avem norocul de o invatatoare extraordinara, care face minuni cu copii. Asa sa va ginditi ca au fost zile cand in loc sa iasa la 16 de la semi au iesit la 16.30, deoarece au lucrat in joaca fise si au dorit copii sa le termine, nu se cer acasa copii, o iubesc pe aceasta femeie. Eu am cautat sa o duc in certier la scoala nu la una din scolile faimoase si bine am facut. Sper sa nu va suparati, dar sincer eu daca eram in locul dumneavoastra din semestrul 2 imi mutam copilul la alta scoala fara nici cea mai mica remuscare. Va doresc din tot sufletul tot binele din lume si in special copilului.

  12. cata says:

    Buna ziua,

    sunt de accord cu dumneavoastra. insa la un moment dat, aceasta competitie va deveni activa, fie ca ne place, fie ca nu, toti suntem in competitie unii cu altii, din pacate aceasta este lumea in care traim, oricat de mult ne-ar placea sa ne protejam puiutii, la un moment dat va trebui sa dea piept cu lumea reala dura. sfatul meu este sa il indreptati spre activitati extrascolare care ii pot face placere ( inot, curs de pictura, sau alte cursuri). la un moment dat nu se va mai gandi ca este mai prejos de alti copii, pentru ca va sti sa faca lucruri pe care ei nu le stiu. fiecare este bun la ceva, important e sa gaseasca ceva ce il pasioneaza foarte mult. un alt sfat este sa il mutati la alta clasa, daca nu va convine invatatoarea :). Va urez success.

    • Monica says:

      Lumea in care traim trebuie sa se schimbe si noi vrem sa o/ne schimbam. Cum sa pui copiii sa se intreaca de la varste asa fragede si sa faci diferente intre ei? Cat de cruzi pot fi oamenii ? Cum sa ACCEPTAM asa ceva? Alegerea raului cel mai mic TREBUIE SA SE OPREASCA ACUM!

  13. Magda Bogheanu says:

    Doamna, mutati copilul de acolo. Cautati o doamna care sa l faca sa vina cu drag la scoala si sa l primeasca cu bratele deschise!!!! Sunt si din acestea!!!!! Cautati o!!!!
    Lasati concursurile si olimpiadele deoparte… lasati l sa se joace, sa invete jucandu se, sa socializeze si sa si faca prieteni!!!!

  14. emilia says:

    Din pacate asa se intampla in toate scolile .Copii care sunt invatati sa aiba o parere si care au ceva de spus sunt marginalizati.trebuie doar sa ii invatam sa supravietuiasca.

  15. Doinita says:

    Doamna,muta ți copilul!!!!nu va gândiți de două ori mai sunt printre noi și cadre care doresc să si vadă copiii veseli,fericiti,jucausi…..trebuie să ne găsiți,pentru binele copiilor noștri!!!

  16. Rodica says:

    In primul rand, as vrea, să vă rog, să vă încurajați copilul și să-i spuneți, că îl iubiți indiferent dacă a obținut sau nu diplome. Fiecare dintre noi suntem unici, cu personalități diferite, cu aptitudini diferite. Apoi încet, încet ar trebui, să-l întrebați, cum crede e,l că ar trebui, să fie doamna învățătoare. Contează mult părerea lui. La vârsta școlară știam la ce școală urma sa mearga nepotul meu. Avem o ofertă minunată în ceea ce privește doamnele. Cu una fusesem colega de liceu (eu la educatoare, ea la învățători). Stiam că este extraordinara, cu rezultate deosebite și că a avut generații cu copii foarte cuminți, care respectau intru totul regulile clasei. Îmi doream să ajungă nepotul meu la ea. Cu câteva luni înainte de înscrieri (acum e în clasa a IX) m-am întâlnit cu o fostă mămică. Ea a avut copilul la mine în grupă 4 ani. Era un copil foarte deștept și cu un talent deosebit la desen (a intrat in toamna anului trecut la facultatea de arhitectura). Mă putem baza pe el la orice activitate. Era în schimb introvertit. Nu am crezut niciodată că va avea probleme la școală. A avut neșansa, de-a ajunge intr-o clasă cu 20 de copiii, cand în celelalte erau peste 30. Erau probleme cu doamna învățătoare, nu reușea nicum, să le capteze atenția, să-i stimuleze, ba mai mult plângea în fața părinților de neputința ei. Nu a reușit în clasa a doua sa-l mute. Copilul s-a inchis și mai mult, nu-l mai interesa nimic, nici desenul. A avut norocul că acea clasă s-a desființat și copiii au fost redistribuiți celorlalte învățătoare. Atunci când m-am întâlnit cu ea, m-a întrebat la ce doamnă învățătoare îl inscriu (în aceeași școală). I-am răspuns că la fosta mea colega, unde mai aduseseră două colege de-ale mele fetele. Cunoscandu-l pe nepotul meu, mi-a spus, că mă sfătuiește, să-l înscriem la doamna fiului ei (care termina a patra), o doamnă buna, caldă, care trădează copii cu blândețe și dragoste, doamna in clasa căreia ajunsese la desființarea clasei lui. S-a dovedit a fi cea mai buna alegere. N-o cunoșteam deloc, dar de la prima ședință cu părinții, m-a cucerit. Întotdeauna a ținut cont de nevoile individuale, de ritmul copilul. Nu a alergat după diplome la diferite concursuri (diplome care ar fi ajutat-o la obținerea gradației de merit), a participat doar la două și doar cine a dorit. În alte clase, mergeau la o grămadă de concursuri. Doamna noastră nu…îi iubea, îi respecta. Ne-a învățat, să nu cerem prea mult copiilor, fiecare are ritmul lui. Ne-a învățat să-i spunem copilului de câte ori putem, că-l iubim, indiferent de rezultate. Am avut mare noroc cu doamna, dacă nu era ea…nu știu ce făceam. Era cum am spus, un introvertit de la care nu stiam nimic din ce se intampla la școală. S-a dovedit, că nepotul meu avea propriul lui ritm, uimindu-ne la evaluarea națională. Este un tânăr bun, atent, blând, cu rezultate bune la învățătură. Și asta datorită doamnei învățătoare care l-a încurajat, i-a dezvoltat încrederea în forțele proprii, i-a dezvoltat stima de sine. Îi mulțumesc pentru asta. Vă doresc să găsiți o doamnă învățătoare la fel ca a noastă, care să-l îndrume și să-l iubească pentru ceea ce e el. Exista dascăli minunați, care uneori stau în umbră. Cu siguranță aveți cunoștințe, cu care să vă sfătuiți, să vă interesați ce alternative aveți. Dar mai întâi arătați-i cât de mult îl iubiți, spuneți-i și îmbrățișați-l. Dacă se va simți iubit și ocrotit, va avea încredere în forțele lui și va avea un nou început. Și încă ceva, vă rog nu discutați de față cu el despre problemele de la școală cu nimeni.

  17. Mihaela says:

    Draga mamica, sfatul meu e sa alegi daca te tine bugetul o scoala particulara, sau daca aveti o situatie si mai buna, scoala la domiciliu! Si baiatul meu a fost maeginalizat pt ca era mai nazdravan si pt ca pricepea lucrurile mult prea repede iar unele ore chiar il plictiseau, au considerat ca e elev problema si l-au mutat in ultimul rand singur in banca…Nu am stiut cum sa reactionez si am invinovatit copilul..Acum insa daca as putea sa o iau de la capat, as da de pamant cu diriginta si invatatoarea! Copilul a ramas traumatizat si cu lipsa aprecierii de sine pana in prezent, cu toate ca fara scoala terminata da clasa multor IT-isti si patroni! Ma simt vinovata ca nu am intervenit pt el cand trebuia.. Nu lasa sa se intample la fel si cu copilul dumitale! Sanatate si bafta! Fii puternica pt el! Fii leoaica!

  18. Deak says:

    Din păcate Sistemul încurajează cadrele didactice să înscrie copiii la astfel de concursuri. Ministerul educației recunoaște doar acestea ca fiind meritele adevărate. Toate dosarele cu punctaje pe astea se bazează. Nu atașamentul, afecțiunea,relatiile sau comunicarea sunt primordiale:(((

  19. Ina says:

    Draga mamica,
    Tot ce pot relata acum este o poveste trista a micutei Anastasia…
    Micuta Ana… a fost condamnata atat de sistem, cat si mai grav… de parinti!
    Fericit este copilasul dvs ca va are si va pasa de tristetea lui!
    Micuta aceasta a fost inscrisa mai intai la o scoala din apropierea blocului in care locuia… acolo “nu s-au ocupat de ea cum ar fi trebuit” prin urmare in clasa a 4 a a fost transferata la o scoala “mai buna” aici parintii au dat din coate sa intre in cls a 5 a in cea mai buna clasa… la engleza intensiv!!! Cui sa ii pese ca amarata avea inclinatii reale si era f buna la mate… ba mai mult clasa minune era despartita in doua la orele de engleza… una cu o scorpie de profesoara care avea favoritii ei… the best kids… si cealata cu o profa tanara, simpatica… dar din pacate… fara pedigree… evident copila a ajuns pe mainile zgripturoaicei… si a urat engleza… se zbatea sa tina ritmul, indura umilite groaznice din partea profei si a colegilor etc…
    Pfu… a trecut a 8 a!!! Yeee… putea sa mearga la liceul mult visat… ia o nota bunicica la capacitate (sau cum io zice acum)… si trece cu emotii pe lista liceul Economic!
    Bine bine… dar are si mama ceva de zis… a doua optiune o alege ea!!! Limbi straine… liceu de elita! Cum Economicul in acel an a fost atat de ravnit, Anei, ii mai trebuiau 6 sutimi…
    Lacrimi multe… intra la Limbi… Ura Engleza… defapt vechea profa… dar de scarba ei nu a putut invata nici un gram de engleza…
    Hai poate aici va fi mai bine…
    GHINION! alta zgripta! Ghici la ce??? Engleza + colac peste pupaza si la Franceza!
    A plans micuta noastra si s-a vaitat… si-a implorat mama sa o transfere dar nimic!
    A terminat liceul… cu medie mare… ca era fata desteapta doar la engleza si franceza avea 5 in rest 9 si 10! Si uite asa a ajuns sa nu stie ce i-ar placea sa mai faca… toate talentele ei sau decolorat… si era limitata la posibilitati… inclinatiile ei nu corespundeau cu pregatire… si uite asa a dat-o in bara si cu faculta la care a mers… ca vb aia ii trebuia o facultate!
    P.s. a mai avut o suferinta micuta noastra… parintii nu s-au interesat de nevoile ei extra scolare… rezultatul?!?!
    Se simte un buna de nimic… fara nici un talent, fara nici o sclipire! De ce?
    Reteta: o mama inconstienta + cativa profesori “adevarati” = un viitor ratat
    Dar sfatul meu!
    Daca nu avem mama inconstienta… ca vb aia parintii ii avem de la D-zeu… profesorii/invatatorii ii putem alege… schimbati urgent, scoala si invatatoarea… copilul o ia de la zero si in scurt timp va si uita ca a trecut prin acea clasa! Pt un viitor in care inclinatiile si pregatirea sa mearga in paralel, si cel mai important, alaturi de dragoste pt ceea ce face!

  20. Cristina says:

    Homeschooling, scoli private precum Waldorf sau Montessori… am si eu un băiețel care in 4ani de grădinița a schimbat 3 Grădinițe exact din același motiv…si in orice clipa daca nu va fi OK nu voi sta pe gânduri sa il mut in alta parte… S-a trezit noaptea plângând la 4 ani pt ca a primit bulina neagră din parte educatoarei, culmea (!) pt un gest pe care acasa il făcea la joaca cu tatăl sau… O mie de diplome si specializări egal ZERO daca educatoarea/învățătoarea nu se interesează de preocupările extra-școlare ale copilului si nu caută sa înțeleagă ce se intampla dincolo de aparente !

  21. Oana Mihailescu says:

    Înțeleg stările si tristețea cu care va confruntați.Exista școală 86 in Bucuresti, in am înființat proiectul Noua Școală Waldorf, avem o clasă pregătitoare și o clasă 1.Practim suntem școală de stat dar aplicam pedagogia Waldorf. Dna Învățătoare e deschisa la discuții, puteți sa cunoașteți colectivul de copiii ( acum sunt 12) si pe cel de părinți și să analizați dacă aici ar putea fi locul potrivit pentru băiețelul dvs.

  22. koko says:

    99% dintre copii se vor desena singuri pe o plansa. In rest apar monstri, pokemoni….si alte “fiinte” care le populeaza gandurile/ vietile! Copilul e “mutilat” din alta parte …nu de la scoala sau hai sa nu fie chiar asa ….si de la scoala 10%.

  23. Mihaela S. says:

    Imi pare rau sa citesc acest lucru, insa te incurajez sa schimbi clasa si mediul. Acelasi lucru l-a patit prietena mea cu baiatul in clasa pregatitoare:
    – copilul devenise anxios acasa
    – plangea noaptea
    – incepea sa aiba comentarii negative asupra lui (“nu sunt bun de nimic”)
    – nu mai voia sa mearga la scoala

    Prietena mea a vorbit in clasa, la sedinta, cu invatatoarea, si-a dat seama ca nu rezoneaza deloc cu stilul acesta militaresc si care i-a inhibat copilul, astfel incat l-a mutat. Dupa ce a mutat copilul, m-a marcat un lucru pe care mi l-a spus, anume ca baietelul mereu ii spunea mamei ca “orele la noua scoala sunt mult mai scurte”.

  24. Andreea says:

    Din pacate stiu pe lielea mea ce inseamna invatamantul clasic dar din fericire il cunosc si pe cel alternativ. Ii recomand mamicii sa isi inscrie puiul la scoala Walford (daca are in oras). Este genul de scoala care cultiva tot ce e mai bun in om, copii nu primesc calificative, diplome, nu sunt comparati intre ei. Dascalii sunt niste suflete calde, adevarati pedagogi! Nu am destule cuvinte bune pt a descrie acest sistem. Am frecventat 6 ani aceasta scoala, faceam naveta in alt oras si ma duceam cu drag, era a 2-a casa pt mine, mi-am iubit profesorii si colegii si am invatat ce inseamna sa fi om!

  25. eu says:

    Si noi am trecut prin asa ceva,doar ca la noi lucrurile au fost mult mai grave.Am avut noroc ca am dat peste un om minunat,o invatatoare asa cum ar trebui sa fie toate cadrele didactice;o minune de femeie care a stiut sa-i redea copilului meu increderea in fortele proprii,puterea de a merge mai departe si bucuria de a avea prieteni si printre colegii de clasa.Nu voi reusi niciodata sa-i multumesc indeajuns pt ca mi-a scapat copilul din calvarul la care a fost supus de alt “cadru didactic”.Multumesc doamna mea iubita.Dumnezeu sa-ti dea inzecit binele pe care ni l-ai facut noua.

  26. petre says:

    scoala nu e pentru toti….si nu toti sunt pentru scoala….

  27. Alina says:

    Din păcate fuga cadrelor didactice dupa reputatie duce la victime în rândul celor mici. Observ ăsta la grădinițe dar și în școli. Am norocul ca fetița mea a nimerit la o invatatoare care știe ce înseamnă sa fii copil.

  28. Svetlana says:

    Noi am trecut prin ceva asemanator, doar ca baiatul nostru a avut si probleme de sanatate si dislexie. Am schimbat scoala dupa doi ani. Acum este in clasa a sasea si are prieteni la scoala, rezultate mai sus de mediu si este din nou baiatul nostru, creativ si cu suflet mare. Dar a fost un drum lung de reabilitare. Sper sa fie o incurajare si pentru alti parinti care trec prin asa incercari. Nu renuntati, luptati pana gasiti o solutie, exista speranta pentru orice situatie!

  29. Anca says:

    Cat de bine inteleg si cat de rau imi pare!
    Este esențial sa se simtă bine copilul. Noi am fost norocoși si am gasit o doamna minunata! Care a știut sa creeze un colectiv unit in care copiii sa fie prieteni si sa se susțină. Sa isi apreciezi calitatile si diferențele. In care unii mergeau la concursuri de copii mai mari iar altii nu știau nici alfabetul, dar i-a facut sa se simtă împreuna ca o familie.
    Sper ca ai mutat copilul.
    Si mai recomand “sa tii aproape” cu doamna. Vorbeste-i săptămânal, verifica constant ca ti-a observat copilul iar pe copil învața-l sa o faca sa se simtă specială (flori, complimente, diy cu gândul la ea). Si cel mai rece suflet isi regăsește umanitatea cand e tratat asa.
    Dar femeia asta e nu te mai gândi sa o schimbi pentru ca ea si-a stabilit grila, las-o in plata ei.
    Pentru sistemul de stat, la Iorga, găsești pedagogi cu suflet. Iar in privat găsești sigur la Little Genius.
    Nu tolera nici o clipa ceva traumatizant pentru copil, pentru ca rănile de acum vor costa enorm la maturitate cand va fi nevoit sa repare.

  30. Elena says:

    Buna seara! Înțeleg deplin frustrările acestei mamici, însă informațiile nu sunt tocmai exacte. Concursurile încep după data de 15 Ianuarie, adică aproape un semestru școlar! Eu sunt și cadru didactic și mămica unui copilaș de 5 ani și pot spune ca am avut și eu o experiența negativă cu o doamna educatoare. Revenind la textul doamnei, din punctul meu de vedere ca părinte , mi-as pune un semn de întrebare dacă aproape un semestru întreg nu și-a făcut nici un prieten , pana sa înceapă blamatele concursuri. Sunt doamne învățătoare renumite pentru ca sunt bune și au aproape 40 de copii in clasa!!! Credeți ca ii cunosc așa de bine? Cât timp le pot aloca? Câți pot Răspunde intr-o ora? Nu cunosc copilul doamnei ca sa ma pot pronunța, însă la clasele pregătitoare am observat o tendința de instabilitate emoțională care uneori pe profesor îl depășește și e de domeniul psihologului. Probabil altceva nu avea profesional sa-i reproseze, partea cu concursurile e subiectiva atâta timp cât sunt OPTIONALE! Iar dacă are mulți elevi normal ca nu ii poate pune in valoare ca mami acasă .

Leave a Reply to petre Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>