Profesori…altfel

Un concurs şcolar cu un proiect practic i-a arătat unui dascăl cât de mare este prăpastia între materia pe care trebuie să o predea la clasă şi problemele reale pe care copiii – viitori adulţi – le au de rezolvat în fiecare zi. Iată povestea ei. Pe mine m-a emoţionat.

 

Puncte pentru viaţă

de Anca Veronica Taut, Şcoala Gimnazială ”Mihai Eminescu” Zalău

Am participat anul trecut la un concurs şcolar cu elevii mei. Nu contează care şi nu contează unde. Un concurs poate fi un lucru minunat dacă ştii să mobilizezi pentru scopul lui entuziasmul copiilor şi să le transmiţi energia pozitivă a unui obiectiv comun.

proiecte inedite pentru scoala

La una dintre probe, aveam de identificat o problemă a vieţii de zi cu zi şi de generat cel puţin cinci soluţii practice, inovative, de rezolvare a acesteia. Bun. Cam grea provocarea! M-am uitat la puştii mei de 7 ani care de abia învăţaseră câteva litere din alfabet, nu mai vorbesc ce greu ne mişcam cu adunările cu trecere peste ordin. M-am frământat o zi şi o noapte ca să-i dau de capăt.
A fost pentru prima dată când m-am întrebat profund ce legătură are programa clasei I cu ceea ce trebuia să facem pentru a surmonta proba aparent atât de simplă a unui concurs. A fost pentru prima dată când am meditat mai îndelung şi mai întrebător la ceea ce citim şi ni se repetă zilnic: că şcoala trebuie să îi înveţe pe copii pentru viaţă, că învăţarea trebuie să fie relevantă, conectată cu practica, cu viaţa însăşi. 

proiecte inedite pentru scoala

nă la urmă, m-a iluminat o postare de pe facebook despre o grădiniţă extraordinară din Japonia. Acolo copiii se mişcau câte 4 000 metri în medie pe zi în aer liber, se căţărau în copaci şi se bălăceau în apă, explorând mişcarea şi mediul în mod natural. Sălile de clasă nu erau izolate, aşa le gândise arhitectul Takaharu Tezuka. Ştiam că asta o să le placă mult copiilor. Am adunat toate pozele despre grădiniţă disponibile pe net şi le-am arătat copiilor, povestindu-le despre ele şi punându-i în faţa unei întrebări-cheie: Tu cum poţi transforma curtea şcolii tale?”.

Ne-am organizat în echipe şi am început să discutăm: ce ne place la curtea noastră, ce nu ne place, care sunt diferenţele, cum ar vrea să arate, ce şi-ar dori să poată face în curtea şcolii. Apoi am trecut la căutarea soluţiilor, la brainstorming-ul în echipă, le-am discutat, le-am demontat, i-am sprijinit, le-am explicat cum le pot aşterne pe hârtie. M-au ajutat şi foştii mei elevi din clasa a şasea, cărora şi acum le mulţumesc. La final, am ieşit în curte unde am încercat să dăm viaţă ideilor născute în clasă. Au ieşit lucruri frumoase.

proiecte inedite pentru scoala

sursa fotografiilor: Anca Veronica Taut, Şcoala Gimnazială ”Mihai Eminescu” Zalău

Ne-am jucat, am făcut şotron ca să repetăm numerele de la 1 la 10, am construit o maşinărie din corpuri umane, am alergat, am udat plantele din curte, am desenat pe asfalt. Ne-am bucurat unii cu alţii. Unii de alţii. În curtea şcolii, pe care parcă am început să o privim altfel.

Nu ştiu dacă are rost să vă spun. Am pierdut cele câteva sute de puncte. În oboseala unei nopţi, am încărcat în platforma concursului un număr insuficient de poze reprezentative. Nu mi-am dat seama decât târziu. Câteva zile am fost supărată, era frumos ca şcoala să mai cumuleze punctaj. Dar, după puţin timp, am râs în hohote. Şi acum ne amintim cu plăcere ziua acelui proiect.

Ceea ce facem cu elevii noştri nu este întotdeauna ceva spectaculos. E greu să ţii ritmul ambalajelor cu care vine viaţa la pachet şi să creezi o presiune din a crede că tot ceea ce faci în clasă trebuie să transforme învăţarea într-o pedagogie a senzaţionalului şi a non-rutinei. Uneori, poate deveni chiar împovărător. Nu poţi sclipi mereu, nu poţi surprinde mereu, nu poţi menţine continuu ridicat nivelul de adrenalină în procesul de învăţare. Dar poţi, zi de zi, să le spui elevilor ceea ce crezi cu adevărat. Ce simţi. Ce te bucură. Ce te dezamăgeşte. Ce ţi-ai dori. Ce te impresionează pe tine cu adevărat. Eşti mai aproape de ei. Şi câştigi, infinit, puncte. Nu pentru un concurs, ci pentru viaţă.

 

Aveţi şi voi astfel de proiecte inedite pe care le-aţi pus în practică, cu bucurie, alături de elevi? Scrieţi-mi pe educatiecudragoste@outlook.com. Împreună putem schimba modul în care se predă în şcoală şi putem recunoaşte meritele atâtor şi atâtor dascăli care dau totul pentru copiii care îi aşteaptă, în fiecare zi, în clase.

 
 
Poate ţi-ar mai plăcea să citeşti:

  • Clasa pregătitoare. Privind înapoi cu mânie.

You may also like...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>