Temele, semnul neputinţei noastre

Da, ştiu că s-ar putea să îmi atrag multe critici. Dar experienţa mea de până acum (fetiţa mea în clasa a II-a) îmi spune că temele sunt doar un semn al neputinţei noastre de a adapta modul în care se învaţă la şcoală la realităţile pe care le trăim.

teme scoala

sursa foto: parenting.com

Nu mă refer la temele ocazionale, frumoase, instructive. Cum a fost, de pildă, atunci când au avut de căutat informaţii inedite despre privighetoare, pe care şi le-au împărtăşit, apoi, unii altora la şcoală cu o bucurie extraordinară. Acestea sunt temele care aduc cu adevarat beneficii copiilor, le completează cunoştinţele şi le extind orizonturile. Nu despre astfel de teme vorbesc. Ci despre cele care se dau de obicei, care nu diferă cu nimic de materia deja predată la clasă. Pe care nu le fac cu bucurie, ci din datorie, fără chef şi mai degeaba. Care nu îi apropie de şcoală, ba dimpotrivă. Care nu îi învaţă să gândească, ci doar să memoreze.

Acest fel de teme sunt doar o consecinţă a adevăratei probleme din sistemul de învăţământ: materiile care au rămas la fel de stufoase, de pline de lucruri inutile, de noţiuni pe care nimeni nu le va folosi vreodată şi pe care le uiţi imediat după ce profesorul te-a ascultat la oră.

  • Manualele sunt aride şi nu au nicio legătură cu realitatea de zi cu zi
  • Elevii învaţă la fel de multă teorie ca acum 30 de ani şi au parte de mult prea puţine noţiuni practice
  • Pentru că e multă materie, ritmul de predare e atât alert încât distruge imaginaţia şi bunăvoinţa oricărui profesor care ar vrea să îşi ţină orele într-un mod mai creativ
  • Cu astfel de materii dense şi cu 30 de elevi in clasă, este imposibil să te asiguri că toată lumea a înţeles ce ai predat.

De aceea copiii primesc pagini întregi de teme, aproape inutile, în fiecare zi, încă de la clasa I. Aşa ajungem în situaţia pe care atât de fin ironic a descris-o unul dintre cititorii site-ului. Cu care sunt total de acord.

Copilărie spui? Ce-i aia copilărie?

de Doamna Dirigintă

După o zi de şcoală ai de făcut teme. Adică un fel de şcoală, dar acasă. Nu mai punem la socoteală meditaţiile. Practic, viaţa ta se rezumă doar la şcoală şi nimic altceva. Chiar din clasele mici trebuie să ai profesor privat care să reia materia de la matematică. Trebuie să ai profesor privat la limba romană. Să nu uităm de cel la limbile străine. Chiar dacă eşti în clasa a III-a sau a IV-a. E ok. E ok să nu ai timp să te joci, doar eşti membru al societăţii noastre, deci trebuie să te integrezi, să te obişnuieşti de mic cu munca.
Copilărie spui? Ce-i aia copilărie? Cum adică să ai week-end-urile libere? Sau să îndrăzneşti să te uiţi la desene? Că doar nu mai ai 5 ani. La teme cu tine! Lasă copilăria celor care au trecut de ea şi au uitat ce înseamnă! E cel mai bine aşa! Pentru toată lumea.

 

Citeşte şi: Şcoala secolului XXI

You may also like...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>