Activităţi extraşcolare. Când sunt prea multe?

Înot, pian, robotică, engleză, teatru şi câte şi mai câte. Activităţi extraşcolare sunt la alegere, dar câte alegem? Cât poate duce copilul nostru şi când e cazul să ne oprim? Dacă v-aţi pus această întrebare măcar o dată, atunci sfaturile psihologului Mirela Ţîgănaş vă vor fi de folos. Aşa cum mi-au fost şi mie.

Timpul liber – aliat sau inamic?

de Mirela Ţîgănaş – psiholog clinician specialist/psihoterapeut

E îngrijorător să observ cum copiii din zilele noastre devin din ce în ce mai aglomeraţi cu activităţi extraşcolare, opţionale şi cluburi. De la cele mai fragede vârste, copiii merg la pian, înot, gimnastică, karate, engleză, germană, vioară etc. Intenţiile părintelui sunt dintre cele mai bune, însă cum reuşim să găsim echilibrul atât de necesar între timpul petrecut cu copiii noștri şi timpul petrecut la opţionale. Uneori, o ieșire în parc, împreună cu copiii noștri, la o îngheţată sau la o prăjitură face mai mult decât orice.

Din dorinţa de dezvoltare armonioasă şi cât mai complexă, supunem copiii la un efort pe care nu-l pot duce, chiar dacă acest lucru nu se vede imediat. Rezultatul poate fi oboseală, nervozitate, slabă concentrare a atenţiei, respingere a oricărei activităti extraşcolare, dezinteres, iar, de aici, probleme de tip emoţional.

Toate activitătile extraşcolare sunt benefice copilului numai în măsura în care numărul şi specificul lor sunt adecvate vârstei. Când copilul este încă mic (pană pe la 7 ani), în general este greu să spunem că are anumite înclinaţii, talente (există și astfel de cazuri), iar părintele alege diverse opţionale (în funcţie de propriile preferinţe) pentru copilul său. La această vârstă, aşa constatăm ce îi place şi ce nu-i place copilului. Atenţie, însă! Să-l duci la prea multe opţionale deodată copilul poate fi bulversat. Dacă renunţi uşor, el va învăţa acelaşi lucru de la tine. E de preferat să facă o activitate care să-i facă plăcere.

COPIII DE GRĂDINIŢĂ

Dacă puiul frecventează grădinita, mai ales la program lung, acolo cu sigurantă există opţionale pe care ei le desfăşoară, iar un alt opţional după grădiniţă ar încărca prea mult copilul. De ce? Pentru că grădinţa este un mediu instituţionalizat, un mediu diferit de cel de acasă unde există reguli, există activităţi educative obligatorii, e gălăgie, unii dorm mai mult, alţii mai puţin. Pentru copii, grădiniţa este „locul lor de muncă” şi orice loc de muncă devine obositor la finalul programului. După ce vii de la muncă, îţi mai arde să mergi întâi la un club de pictură şi apoi la înot sau chiar să mai desfăşori o singură activitate extra? La fel funcţionează şi copiii, iar aceştia au nevoie de timpul lor liber, în care să se joace cu jucăriile lor, să joace jocurile lor, cu propriile lor reguli, să stea cu fraţii sau părintii lor, ori, pur și simplu, să aibă momentele lor de plictiseală în mediul în care se simt cel mai confortabil… acasă.

Specialiştii în psihologia copilului recomandă ca până la vârsta de 5 ani, copilul să fie angrenat într-o singură activitate extraşcolară pe săptămană. Și tot pană la 5 ani, copilul se plictiseşte foarte repede şi îşi poate schimba preferintele destul de rapid. E recomandat să nu cădem în această capcană a copilului şi să-l încurajăm să persevereze în acea activitate (bineînţeles, dacă activitatea devine chiar supărătoare pentru copil, este recomandat să ne oprim).

COPIII DE PESTE 7 ANI

Pentru cei mai mari de 7 ani, specialiştii recomandă două activităţi extraşcolare pe săptămână. Când vorbim deja de copii şi mai mari, în preadolescenţă şi adolescenţă, activităţile extraşcolare trebuie să le facă plăcere, să aibă satisfacţii frecventându-le şi, de asemenea, pot servi drept recompense. Copilul alege acum o activitate pentru că-i face plăcere sau pentru că are înclinaţie pentru aceasta. Atenţie, pentru că la această vârstă îşi poate spune cuvântul şi grupul de prieteni!

„Povestea copacului”

Deseori, spun părinţilor această poveste:
Într-o pădure fermecată, trăia odată un copac magic, însă acum înfătișarea lui nu mai era una plăcută… avea putine crengi, şi acelea uscate, avea un aspect bolnăvicios şi se simtea tare trist şi necăjit. O ghindă căzută în apropiere, îi vede supărarea şi-l întreabă:
– Te văd tare trist! Ce s-a întâmplat, dragă copăcelule?
– Ia, uite… mă simt trist pentru înfătişarea pe care o am acum… sunt uscat şi fără crengi, răspunse el.
– Dar cum s-a întâmplat asta?
– Of… oamenii care veneau şi munceau în pădure m-au încărcat cu tot felul de lucruri: ba îşi agăţau hainele de crengile mele, ba se suiau pe crengi şi mi le rupeau, ba mă scrijeleau cu cuţitul. Şi, din când în când, mai turnau diverse substanţe care, spuneau ei, mă vor ajuta să cresc. Cu timpul, crengile mi s-au rupt, s-au uscat, frunzele nu au mai crescut, flori nu am mai făcut. În fiecare zi îmi amintesc cum mă îmbătam cu aerul proaspăt al primăverii, cum mă desfătam cu zumzetul dulce al albinuţelor, cu glasul limpede al copiilor care veneau să se joace în jurul meu. Toamna mă simţeam împlinit pentru că puteam să dau oamenilor din fructele mele dulci, iar iarna când venea, mă acoperea cu haina ei dalbă.
– Îţi înţeleg supărarea, dragul meu copac. Și eu mă simt tristă când şi eu ajung pe jos, dar mă bucură gândul că, într-o zi, pământul mă va acoperi şi voi deveni şi eu, la rându-mi, un copac mare şi puternic. Nu-ţi pierde speranţa!
-Vorbele tale, ghindă puternică, mă fac să mă simt mai bine! spuse, în final, copacul.

Copiii noștri sunt ca niște copăcei de care trebuie să avem grijă să crească falnici şi puternici. Trebuie să avem grijă câte lucruri le agăţăm de crengi. Fiecare ştie bine ce copăcel a sădit şi cum să-l îngrijească, nu-i aşa?

 
(Mirela Ţîgănaş este psiholog clinician specialist şi psihoterapeut,  tel: 0751 291115, mirela.tiganas@gmail.com, psymind.ro)
 
Dacă ţi-a plăcut articolul, hai să ţinem legătura. Abonează-te la newsletter, pe banda portocalie de mai sus. Îţi voi trimite noutăţile şi articolele mele. Îţi mulţumesc pentru prietenia ta 🙂

Citeşte şi: Creaţi-le un colţ magic cu poveşti. Îl vor iubi şi vor citi mai mult.