Am 43 de ani. Și niciodată nu m-am simțit mai bine ca acum

Mami, vârsta e doar un număr. Sigur, în cazul tău e un număr mare…

Asta a fost Sofia. A fost o glumă bună și am râs cu poftă. Dar gluma ei mi-a amintit cum eram noi când eram mici și ni se părea că la 30 de ani ești o tanti sau un nene, iar la 40 ești deja o babă sau un moș. Eu am trecut bine de 40 de ani. Am 43. Sunt deja o babă chiar foarte babă, în accepțiunea copiilor.

Ce bine că nu mă simt deloc așa.
Ba chiar, nu m-am simțit niciodată mai bine decât acum, la vârsta aceasta.

Abia acum pot arăta lucrurile pe care le-am realizat, abia acum pot spune cine sunt cu adevărat. Abia acum mă uit la mine și îmi place ceea ce văd. Mă simt împlinită. Și mai am încă atâtea vise și dorințe, atâtea planuri și speranțe. Doar că ele sunt mai chibzuite și mai așezate decât în tinerețe și sunt trecute prin filtrul experienței care le face mai ușor de realizat.

Am 43 de ani.
Sunt mamă. Sofia mea are aproape 12 ani. E mândria mea și e realizarea mea cea mai mare. A luat tot ce e mai bun din mine și din tatăl ei și devine o adolescentă rebelă, cu spirit critic, plină de idei, cu imaginație, cu tot ce are mai frumos generația ei. Și cu puterea de a schimba lumea.

Sunt scriitor. Cel puțin așa îmi spun cei care au citit cele trei cărți pentru copii pe care le-am scris și le-am publicat până acum. Eu nu cred că sunt scriitor, nu mă simt așa și nu cred că voi fi vreodată un scriitor în adevăratul sens al cuvântului. Dar pentru mine este suficient că pot fi numit făuritor de povești. Și ceea ce e mai important nu sunt cărțile în sine, ci faptul că ele mi-au deschis ușa către lumea incredibilă a copiilor. Atelierele de lectură pe care le țin în școli și grădinițe sunt pentru mine o oază de lumină și speranță. Sunt un om norocos că am ocazia să lucrez cu copiii și că ei mă lasă să fiu copil alături de ei. Am început să public după 40 de ani.

Aveam aproape 40 de ani și când am început să scriu pe acest blog. De atunci, siteul acesta a adunat în jurul său o comunitate de părinți care împărtășesc același respect pentru copii și care cred în educație cu dragoste.

Am 43 de ani.
Și am atâta dorință de a face, de a schimba, de a educa, de a mă perfecționa, de a continua să învăț. De a mă juca. De a iubi, de a îmbrățișa, de a visa, de a citi, de a călători, de a cunoaște.

Pentru mine e cea mai frumoasă, mai plină și mai intensă perioadă a vieții mele. Sunt sigură că și pentru voi e la fel. Sunt convinsă că și voi simțiți exuberanța acestei vârste, nu-i așa?

(P) Scriu rar despre mine și despre ceea ce simt. Dar gândurile mele legate de vârsta aceasta chiar mi s-au părut demne de împărtășit cu voi. M-au inspirat și încurajat cei de la Douglas, care au vrut să știe cum se simte o mamă la 40 de ani și cum se îngrijește pentru a se simți bine în pielea ei.

Pentru mine, nu e nevoie de multe produse. Nu cred că machiajul în exces sau cine știe ce tratamente corporale costisitoare te fac să te uiți la tine cu mai mult respect. Ba dimpotrivă. Așa că îmi sunt de ajuns câteva produse care mi se potrivesc și de care chiar am nevoie.

Unul este crema de mâini, fără de care mâinile mele nu ar arăta de 40 de ani, ci de 6o. Am pielea uscată, iar în ultimele două luni, cu nenumărate spălări și sute de dezinfectate, ea s-a uscat și mai mult. Așa că am trecut de la obișnuita mea cremă Neutrogena la una mai hidrantantă, Neutrogena Hydroboost. Tot pe Neutrogena mă bazez și pentru crema de corp.

Nimic extravangant nici la machiaj. Pun repede dimineața o cremă de față care corectează petele, rimel și un strop de parfum. Am câteva preferate, iar printre ele este și acest Nina Ricci.  Îmi place pentru că nu e ostentativ, ba dimpotrivă. Mi se pare un parfum lejer, vesel, care emană prospețime și e potrivit pentru întreaga zi.

Pe site-l Douglas găsiți reduceri la multe dintre produse și idei de cadouri care ar face plăcere oricărei femei, fie ea de 43, 23 sau 53 de ani. Pentru că vârsta e doar un număr, iar ceea ce contează e dacă te simți bine în pielea ta.