Anul în care copilul din mine a ieşit să se joace

Nu-mi place să privesc în trecut, dar recunosc că e bine să culegi momentele cele mai frumoase, ca pe mici comori. Ca să ţi le aminteşti mereu şi să nu uiţi niciodată să spui mulţumesc.

În cazul meu, eu le spun mulţumesc tuturor copiilor pe care i-am cunoscut anul trecut. Sunt puştii care au citit prima mea poveste, Ploaia Curcubeu, apărută în librării în octombrie. Sunt copiii pe care i-am întâlnit la lansarea cărţii, la atelierele de lectură şi colorat şi la orele de limba română la care m-au invitat. De fiecare dată, le-am povestit despre puterea incredibilă pe care o au, despre imaginaţia lor fără limite şi despre talentele care îi fac atât de speciali, pe toţi şi pe fiecare în parte.

Ceea ce le-am dat eu este infinit mai puţin decât ceea ce mi-au dat ei. Nu mă cunoşteau, dar m-au îmbrăţişat. Mă vedeau pentru prima dată, dar mi-au pus o mulţime de întrebări despre scris, poveşti şi dorinţe. Mi-au dăruit flori, m-au încurajat să mai scriu, mi-au strâns cartea la piept. Cei mai mici mi-au adormit în braţe la atelierul de poveşti. Cei mai mari mi-au destăinuit dorinţele lor secrete şi ce ar face ei ca să schimbe lumea în bine.

Ploaia Curcubeu m-a apropiat şi mai mult de fiica mea, de Sofia. Ea e zâna din bobocul meu de floare, fără de care această poveste nu s-ar fi născut. Şi ea mi-a dat infinit mai mult decât îi voi putea de eu vreodată. M-a luat de mână şi m-a lăsat să retrăiesc copilăria alături de ea. Mi-a dat inspiraţie, mi-a umplut sufletul.

Anul trecut a fost, pentru mine, mai plin de copii şi de poveşti ca niciodată. A fost anul copilului din mine care a avut ocazia să iasă să se joace. A fost anul în care mi-am dat seama că nu poţi încerca să fii un părinte bun dacă nu eşti dispus să înveţi, tu însuţi, de la copilul tău. Şi nu poţi năzui să fii un om mai bun dacă nu asculţi, cu inima, glasurile copiilor.

Dacă ţi-a plăcut articolul, hai să ţinem legătura. Abonează-te la newsletter, pe banda portocalie de mai sus. Îţi voi trimite noutăţile şi articolele mele. Îţi mulţumesc pentru prietenia ta 🙂