Aventura primilor doi dinţi şi un sfert

Vă povesteam că în primele şase luni nicio zi nu seamănă cu alta.
Dar, ce să vezi? Nici în următoarele luni nimic nu se repetă, ca să poţi şi tu să te obişnuieşti cu ceva. Ba dimpotrivă.

Din ziua în care Noa a împlinit şase luni, parcă s-ar fi deschis robinetul. A început să vorbească (tata, mama), să stea în funduleţ, să se ridice de pe burtă în fund, să facă semn cu mâna pa-pa, să se ridice în picioare, să meargă de-a bușilea, să aplaude, să dea paginile cărților, să coboare singură de pe canapea, să mearga (la 10 luni jumătate). S-au întâmplat toate astea, dar şi… dinţii. Au început să îi iasă dinții.

Primele 11 luni – şi grele, şi frumoase

Nu avem mulți, doi și un sfert, însă ne știe tot cartierul cât ne chinuim cu ei. Și vorbesc la plural nu doar pentru că așa fac în general mămicile de bebeluși, ci pentru că TOŢI ne chinuim cu dinții ei. Ce nu ne ieșea nouă treaba aia dificilă cu somnul, dar cu dinții ăștia, suntem turbați.

Există, desigur, o parte a presei care vede un lucru pozitiv în toată povestea asta – cum că, dacă ies greu, o să fie foarte buni. Şi dacă ies târziu nu o să aibă probleme. Sunt numai mituri. Copilul deja scrâșnește din cei doi dinți și un sfert. Nu știu dacă de nervi sau dacă bruxismului se poate instala de la 11 luni, dar voi cerceta subiectul.

Nu ştiu unde se grăbeşte timpul

Așadar,  jurnal de bord: 11 luni. Copilul merge, înțelege cam tot ce vrei de la el (să aducă o carte, să ridice mâinile, să facă ham-ham, miau-miau, cucu-bau și alte chestii intelectuale), râde non-stop și plânge doar când îi e somn. Citește mult, în sensul că ne aduce întruna cărți pe care să i le citim. Foarte rare sunt pauzele și aceeași carte poate fi citită de 4-5 ori la rând de câteva ori pe zi. Probabil până ajungem la intonația potrivita/corectă :).

Mai e o lună și a trecut anul. Nu știu de ce așa de repede, unde s-o grăbi timpul ăsta. Îmi amintesc prima noapte acasă, mă rugam să se facă zi, să supraviețuim emoțiilor și temerilor. Îmi amintesc și nopțile în care mi se părea grav că se trezește de două ori, în condițiile în care fratele ei dormea toată noaptea de la patru luni.

Ehe… acum, de când cu aceşti doi dinţi și un sfert, mă bucur că nu se trezește de două ori pe oră! 🙂

Toate articolele Dianei şi aventurile ei în lumea bebeluşilor le găsiţi în rubrica Viaţa cu un bebeluş

Dacă ţi-a plăcut ce ai citit şi vrei să ţii legătura cu noi, abonează-te la newsletter pe banda portocalie de mai sus. Îţi mulţumim pentru prietenia ta. 🙂