Barbie ne înregistrează copiii

by Andreea Iatagan · March 17, 2015

Când le priveşti sunt simple jucării – păpuşi, maşinuţe sau animale din pluş. N-au fire şi nici telecomandă. Dar vorbesc cu o voce aproape umană, poartă conversaţii şi învaţă din ele. Sunt conectate la un supercomputer şi se adaptează la nevoile copilului care le-a luat acasă. Cât de periculos e asta?

sursa foto: cebit.de

Păpuşa Barbie nu se mai mulţumeşte cu rochii de prinţesă, accesorii luxoase şi casă la mare. Are acum microfon, difuzor, wi-fi şi o inteligenţă care creşte cu fiecare zi. Poate purta conversaţii, ceea ce înseamnă că întreabă, primeşte răspuns şi, în funcţie de acesta, întreabă altceva. Învaţă şi se adaptează tot mai mult la personalitatea copilului care a cumpărat-o. Ceea ce este incredibil.

Numai că Barbie e conectată prin internet la serverele companiei producătoare şi toate informaţiile pe care le primeşte în timpul discuţiilor sunt stocate. Practic, orice conversaţie este înregistrată, iar asta poate fi o problemă.

Ca părinte, ai acces la tot ceea ce discută copilul cu Barbie, asigură producătorul. Bine, dar cât e de corect acest lucru faţă de fiul sau fiica ta care crede că i se confesează păpuşii preferate? Şi cât de sigure sunt conexiunile care asigură înregistrarea şi redarea conversaţiilor? Pot producătorii garanta că informaţiile despre copilul tău nu ajung în mâini nepotrivite?

Şi mai e ceva, care mi se pare şi mai grav. O păpuşă Barbie pe post de prieten surogat? Asta nu aduce izolare şi teamă de conversaţii şi situaţii din lumea reală?

Dinozaurul verde (din fotografia de deasupra), prezentat şi el tot la târgul de la Hanovra, e mai inofensiv. El e o enciclopedie de la care copilul poate obţine răspunsuri din domenii diferite. Dar şi el este conectat prin internet la computerele producătorului. Şi el îşi adaptează răspunsurile şi limbajul în funcţie de vârsta şi personalitatea copilului. Ceea ce înseamnă că modelul jucăriilor-vii se răspândeşte tot mai mult.

sursa video: youtube.com

Viitorul jucăriilor nu trebuie să fie neapărat controversat. Iată ce alte exemple, unele pline de imaginaţie, altele educative, am mai găsit:

Cuburi? Desigur, însă cu un dispozitiv de tip iPad care îi provoacă pe copii să creeze forme complexe.

Cărţi pop-up am mai văzut cu toţii, însă nu aveau încorporate beculeţe şi nici nu puteau crea atmosferă de basm.

Acesta e mai mult decât un stilou – încurajează copiii să scrie şi citeşte cuvintele din cartea cu senzori speciali.

Dacă tot construieşti un robot Lego, măcar să ai parte şi de ceva acţiune. Acum se pot mişca pentru că pot fi controlaţi cu senzori prin telefon, tabletă sau telecomandă.