Când copiii răbufesc precum un vulcan care erupe

Sigur aţi văzut copii care izbucnesc într-un plâns isteric în magazine, pe stradă sau când îţi e lumea mai dragă. Sigur i-aţi văzut şi pe părinţii lor panicaţi şi ruşinaţi. Sigur ţi s-a întâmplat şi ţie, aşa cum mi s-a întâmplat şi mie. Atunci rândurile acestea îţi vor fi folos, aşa cum mi-au fost şi mie.

copii furiosi

sursa foto: pixabay.com

Furia copiilor e o emoţie necesară

de Mirela Ţîgănaş – psiholog clinician specialist/psihoterapeut

Deşi neplăcută, furia este o emoţie cât se poate de naturală şi necesară. E ca un semnal de alarmă care ne comunică ceva. Furia este necesară până la un punct: momentul în care ia proporţii şi scapă de sub control.

Copiii cu vârste cuprinse între 3 și 6 ani se înfurie:

  • ca rezultat al frustrării. De exemplu, la magazin, Alin de 5 ani se înfurie că mama nu-i cumpără ciocolată;
  • pentru că refuză să renunţe la o activitate plăcută. Georgiana, 3 ani, refuză să plece de la locul de joacă şi începe să ţipe şi să lovească;
  • ca rezultat al oboselii. Pentru că nu doarme la amiază, Ana, 4 ani, devine obosită după ora 17, iar singurul ei mod de a comunica este urland şi ţipând.

La copiii cu vârste cuprinse între 6 şi 10/11 ani, furia poate fi cauzată de:

  • dificultăţile pe care copilul le are la şcoală (fie că sunt probleme de concentrare a atenţiei, de memorare, de învăţare);
  • refuzul respectării regulilor,
  • lipsa abilităţilor de a gestiona conflictele cu ceilalţi copii,
  • frica (frica de eșec),
  • dezamăgirile.

La adolescenți, furia poate veni din:

  • atitudinea rebelă,
  • lipsa abilităţilor de a gestiona conflictele cu ceilalţi sau cu sine,
  • frica de a nu dezamăgi,
  • comparaţia cu ceilalţi de aceeași vârstă,
  • o imagine de sine scăzută, gânduri cenușii,
  • nerespectarea regulilor (pentru că e „cool” sau din dorinţa de a aparţine unui grup).

Cum „îmblânzim” vulcanul?

Când piticul tău are între 1 și 3 ani, trebuie să îi asculţi emoţiile şi să îi dai sentimentul siguranței. Cel mai bun moment de a interveni este înainte ca vulcanul să explodeze, pentru că în momentul eruperii, nicio metodă sau tehnică nu dă roade. După ce criza de furie a trecut, doar ascultă-l și fii ca o oglindă pentru el, o oglindă care-l înțelege, îl iubește și-l ține în brațe.

Nu eticheta niciodată copilul („ești rău!”, „ești urât!”). Nu vă înfierbântați, pentru că doi vulcani încinși sunt mai periculoși decât unul singur. Uneori, un simplu masaj face minuni :)

Între 3 și 6 ani, copilul învață foarte ușor că furia este eficientă pentru a obține ceea ce dorește, pentru că părinţii vor să îl calmeze rapid. Va trebui să-l înveți contrariul! Când sunteți la cumpărături, implică-l și încurajează-l să se comporte ca un cumpărător. Se va simți util și … adult (nu asta vor copiii, să fie adulți!?). Dă-i responsabilități.

Când simte că e pe punctul de a se înfuria, ar putea merge în camera lui pentru a sta întins în pat, a asculta muzică/povești, a-şi ține animalul preferat în braţe, ar putea merge cu bicicleta în parc, cu rolele sau poate vorbi cu un prieten sau cu tine despre ceea ce simte că i se întâmplă. Îi puteți construi povești în care personajul principal a învățat cum să-și controleze stările de furie.

Învață-l să respire! Când simte că e pe punctul de a se înfuria, învață-l să respire adanc de 3-5 ori. Așa i se vor răcori și mintea, și trupul.

Pentru copiii între 6 și 11 ani, dar şi pentru adolescenţi, este important să le apreciezi comportamentele pozitive, să-i responsabilizezi (pentru a-i crește încrederea în forțele proprii). Laudă-i de față cu prietenii tăi, implică-i în discuții și decizii. Învață-i să-și rezolve conflictele.

Poate fi de ajutor să-l ajuți să-și întocmească o listă cu lucruri „care-l scot din minți”. Apoi să scrie gândurile care-i trec prin minte când se întâmplă acel lucru (pentru a sesiza legătura dintre gând și emoţie).

Scoate în evidență lucrurile pe care le pierde dacă se înfurie și lucrurile pe care le câștigă dacă poate să-și stăpânească această emoție.

Indiferent de vârstă, cauză și metoda pe care dorești să o aplici, un lucru rămâne esențial: Comportă-te aşa cum vrei să se comporte copilul tău. Dacă tu te înfurii des, nu îi poţi pretinde lui să fie calm mereu.

 

(Mirela Ţîgănaş este psiholog clinician specialist şi psihoterapeut,  tel: 0751 291115, mirela.tiganas@gmail.com, psymind.ro)

Dacă ţi-a plăcut articolul, hai să ţinem legătura. Abonează-te la newsletter, pe banda portocalie de mai sus. Îţi voi trimite noutăţile şi articolele mele. Îţi mulţumesc pentru prietenia ta :)

You may also like...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>