Când vrei prea mult de la copilul tău
Viaţa e dură şi vreau să fie pregătit pentru orice.
Totul în viaţă este o competiţie şi trebuie să afle asta încă de când e mic.
Am auzit de multe ori astfel de afirmaţii de la părinţi care îşi înscriu copiii la cel mai bine cotate şcoli, le iau meditator încă din clasele primare şi le pretind să fie mereu primii din clasă la orice. Poate că au dreptate, dar iată ce am citit în Psychology Today.
sursa: pixabay.com
Dacă observi că începe să caute mereu afecţiune, însă nu vine la tine pentru îmbrăţişări şi consolare, ci la celălalt părinte, atunci ar trebui să fii sigur că ceva nu este tocmai în ordine. Cu timpul, copilul se îndepărtează de părintele care îi cere tot mai mult şi nu admite nicio greşeală. Se va apropia, în schimb, de cel care îl acceptă aşa cum este.
- începe să înveţe mai puţin pentru şcoală,
- este foarte sensibil atunci când este criticat,
- îşi coboară propriile standarde
Şi acestea sunt semne ale unui copil care încearcă din greu să satisfacă aşteptările părinţilor. Dacă spune că îi este lene, că se simte obosit mereu sau dacă pare că a încetat, pur şi simplu, să mai încerce să facă ceva atunci poate că e supus unei presiuni prea mari.
Dacă se întâmplă asta, fă un pas înapoi. Vorbeşte mai mult cu copilul tău, lasă-l să facă ceea ce îi place şi spune-i că eşti mândru de el mereu.
Lucrurile se complică şi mai mult pentru copil atunci când aceeaşi presiune o resimte şi la şcoală, zi de zi. Programul aglomerat, importanţa prea mare pe care o au notele duc la o presiune dublă.
Nu toţi copiii excelează academic, însă fiecare are propriile puncte forte care trebuie încurajate şi de care părintele ar trebui să fie mândru. Să ceri performanţă de la un copil care nu e întotdeauna capabil să se ridice la aşteptările părinţilor este frustrant şi poate avea urmări grave care se vor vedea peste ani.
Articol bazat pe o analiză din Psychology Today scrisă de Susan Newman, doctor în Psihologie
Ai poftă de PREMII? Îţi spun cine le oferă şi cât de uşor le poţi obţine.
1 Response
[…] Ne înscriem copiii la cel mai bine cotate şcoli, le luăm meditator încă din clasele primare şi le pretindem să fie mereu primii din clasă la orice. Oare nu le cerem prea mult copiilor noştri? […]