Câte probleme au copiii ăștia, și sunt așa mici! Dau piept cu lumea asta mare și noi trebuie să îi ajutăm să stea drept în picioare, să nu se lase jigniți, să nu se lase copleșiți. (p)
Furia este o emoţie naturală şi necesară. Până la un punct: momentul în care ia proporţii şi scapă de sub control. Ce e de făcut?
De la un an şi jumătate până când intră la şcoală – aceasta este perioada miilor de încercări şi a miilor de mici reuşite care îi fac oameni mari.
Sunt părinţi care încurajează aceste jocuri ale imaginaţiei, însă altora le este teamă că cei mici nu mai fac distincţia între fantezie şi realitate.
Desenele şi poveştile merg, întotdeauna, mână în mână. Şi ajută părinţii să îşi cunoască copiii, să le afle dorinţele, temerile şi aspiraţiile.
Nu e uşor să îţi tratezi copilul ca pe egalul tău, cum nu e uşor să recunoşti că ai tot atât de multe lucruri de învăţat de la el pe cât are el de la tine.
Să îţi îmbrăţişezi copilul nu înseamnă să îl răsfeţi. Niciodată şi în nicio situaţie. Nici măcar atunci când are o criză. Eu asta cred. Voi?
V-aţi înregistrat, în minte, de câte ori v-aţi mustrat copilul, de câte ori i-aţi reproşat câte ceva, de câte ori l-aţi certat sau l-aţi cicălit într-o zi?
Cu cât copiii între 6 luni şi doi ani petrec mai mult timp folosind sau uitându-se la dispozitive mobile, cu atât mai târziu vor rosti primele cuvinte.
Când cearta e mai vocală şi cuvintele devin mai dure, ar trebui să avem puterea să ne oprim şi să îi îmbrăţişăm. Chiar şi atunci când se poartă îngrozitor.
Conexiunile dintre copil şi vocea mamei sale sunt aşa de profunde, încât îi influenţează aptitudinile sociale pe care le va dezvolta mai târziu.
Îi împovărăm cu frustrările şi neîmplinirile noastre, ne folosim de dragostea lor profundă pentru noi şi le cerem să fie cei mai buni.
COMENTARIILE TALE