Creierul copiilor se luminează la auzul vocii mamei
Conexiunile dintre copil şi vocea mamei sale sunt aşa de profunde, încât îi influenţează aptitudinile sociale pe care le va dezvolta mai târziu.
Category: cunoaşte-ţi copilul
Copiii nu sunt trofeele noastre
Îi împovărăm cu frustrările şi neîmplinirile noastre, ne folosim de dragostea lor profundă pentru noi şi le cerem să fie cei mai buni.
Mami, nu pleca!
Copilaşul vostru plânge atunci când vă despărţiţi de el? Atât de mult şi atât de tare încât vi se rupe inima? Atunci, aceste rânduri vă vor ajuta.
Tu ştii ce tip de inteligenţă are copilul tău?
Nu toţi copiii sunt buni la matematică, dar asta nu înseamnă că nu sunt inteligenţi. Dimpotrivă. Pot avea alte tipuri de inteligenţe, la fel de valoroase.
E jucăria mea! Nu vreau să ţi-o dau!
Ce faci când copilul tău începe să plângă în parc pentru că nu vrea să împartă jucăriile cu nimeni? Iată câteva sfaturi de la un psiholog cu experienţă.
Anii de gimnaziu, cei mai grei pentru mame?
Sunt atât de multe şi de dramatice schimbările prin care trec copiii începând cu clasa a V-a, încât pentru noi, mamele, este dificil să ştim cum să ne purtăm.
Fetele se consideră ”mai puţin inteligente” decât băieţii. Încă de la 6 ani.
Stereotipurile legate de diferenţele dintre băieţi şi fete sunt prezente la şcoală, în media şi societate, iar cei mici sunt uşor influienţabili. Ce e de făcut?
Teama de dentist se tratează. Cu cântece şi glume :)
Nu glumesc. Teama de dentist chiar se tratează. În articol găsiţi cântece şi poezii pentru copii, chiar şi câteva formule magice cu care nu puteţi da greş.
Fraţi, dar atât de diferiţi!
Ordinea în care s-au născut fraţii le defineşte enorm personalitatea. Aceasta este una dintre cele mai celebre, dar şi mai controversate teorii din psihologie.
Cele 15 minute care fac minuni
Copiii petrec mult timp la grădiniţă, şcoală sau la after-school. Li se spune ce să facă, sunt îndrumaţi, mustraţi sau trebuie să tacă. Au nevoie şi de altceva.
Sufletul copiilor se revarsă în culori
Desenele îi ajută pe copii să înţeleagă realitatea şi să se adapteze la ea. E ca o eliberare. Lăsaţi-i să îşi aştearnă sufletul lor frumos pe hârtie. Îi ajută.
Cui i-e frică de poveştile înfricoşătoare?
Monştri, magie, duhuri, lupi care mănâncă bunicuţe şi capete de iezi expuse pe gard. Pe cine sperie mai mult astfel de personaje, pe copii sau pe noi, părinţii?
COMENTARIILE TALE