Să ne luăm timpul înapoi! Măcar puţin.
Simt nevoia să îmi iau timpul înapoi. Şi să dau cu el de pământ, să îl îmblânzesc şi să îl bag în buzunar. Şi apoi să îl folosesc aşa cum vreau.
Simt nevoia să îmi iau timpul înapoi. Şi să dau cu el de pământ, să îl îmblânzesc şi să îl bag în buzunar. Şi apoi să îl folosesc aşa cum vreau.
Aceasta este o poveste în care se regăsesc toţi copiii, care le dă curaj şi încredere în ei. O carte care le luminează ochii şi le întinde aripile.
Rar, foarte rar, secunda noastră devine eternitate. Iar când se întâmplă, viaţa asta nu mai pare fără sens.
O întâmplare ciudată, bulversantă şi furtunoasă cu un telefon-surpriză, un copilaş micuţ şi o lecţie de viaţă despre puterea incredibilă a copiilor noştri.
Nu e uşor să îţi tratezi copilul ca pe egalul tău, cum nu e uşor să recunoşti că ai tot atât de multe lucruri de învăţat de la el pe cât are el de la tine.
Da, sunt. Recunosc. Sunt îndrăgostită până peste cap, cu toată fiinţa, cu tot sufletul şi toată puterea. Voi nu sunteţi?
Acesta este un pamflet. Orice asemănare cu personaje adevărate este pur întâmplătoare. Sau nu.
Timpul e cel mai înfricoşător monstru pentru mine. Mă lupt cu el în fiecare zi. Tot ce vreau e să îmi lase măcar o oră în care să mă bucur de copilul meu.
Dar noi? Noi ce am făcut ca să schimbăm lumea asta urâtă în care ei trăiesc? Noi de ce ne-am resemnat cu ”nu se poate”?
V-aţi gândit vreodată care sunt calităţile cele mai importante pe care aţi vrea să le aibă copilul vostru la 25 de ani? E un exerciţiu de imaginaţie tare greu.
Îi învăţăm, de când sunt mici, că nu e bine să mintă. Le spunem să vorbească şi să se poarte frumos. Să fie buni, să îi ajute pe ceilalţi. Le cerem…
Dimineaţa când îţi dai seama că puiul tău a crescut: repede, dintr-o dată şi fără niciun avertisment. Şi asta te loveşte drept în suflet.
COMENTARIILE TALE