Câţi bani primeşte o şcoală pentru curăţenia din toalete? Incredibil de puţini.

Vă mai amintiţi de doamna ministru Andronescu? Cea care ne îndemna să trimitem copiii la şcoală cu şerveţele umede ca să îi ferim de gripa şi virozele sezonului? Şi cum au sărit toţi părinţii să îi spună că şerveţelele nu sunt de ajuns pentru că ar fi nevoie, în primul rând, de săpun, hârtie igienică şi de curăţenie în toaletele din şcoli?

Ei, bine, am rezolvat misterul. Ştiu acum de ce nu e săpun. Mai niciodată şi în aproape toate şcolile publice din România. Pentru că o şcoală primeşte pentru materiale de curăţenie 17,66 de lei pe lună.

Da, da. Aţi citit bine. 17,66 de lei pentru o şcoală cu sute de copii care au nevoie de săpun, hârtie, soluţii pentru spălat pe jos şi dezinfectat pentru vasele de toaletă.

Cifra am aflat-o dintr-un raport al Curţii de Conturi*, care a analizat modul în care este finanţat învăţământul preuniversitar.

Şcolile şi grădiniţele primesc finanţarea de bază din bugetul de stat, iar banii sunt distribuiţi prin consiliile judeţene şi locale. Sumele acoperă:

• salariile profesorilor,
• pregătirea lor profesională,
• evaluarea elevilor,
• cheltuieli cu bunuri şi servicii. În acest caz, cele mai mari sume merg către iluminatul şcolilor şi încălzirea lor.

Documentul dă un exemplu concret: în anul 2016, suma medie primită de o şcoală la capitolul bunuri şi servicii a fost de 5800 de lei. Din aceştia, 2300 de lei au plătit facturile la electricitate şi încălzire. S-au mai cheltuit bani pentru transport, apă şi canalizare, consumabile de birou precum imprimante sau topuri de hârtie. Tot din banii de la capitolul bunuri şi servicii, şcolile trebuie să plătească şi internetul atât de necesar profesorilor care vor să facă lecţiile mai atractive pentru elevi.

Aşa că, pentru materiale necesare curăţeniei nu au mai rămas din banii alocaţi de la buget decât 212 lei pe an, adică 17,66 de lei pe lună.

Bun. Şcolile şi grădiniţele mai pot primi finanţare complementară pentru a-şi mai acoperi din cheltuieli, dar banii aceştia ar trebui să vină de la consiliile judeţene sau locale. Numai că lucrul acesta nu se întâmplă. Tot raportul Curţii de Conturi arată că autorităţile locale au mai suplimentat bugetul unităţilor de învăţământ cu sume care înseamnă numai 0,6% din banii veniţi de la bugetul de stat.

Finanţarea complementară de la autorităţile locale merge mai ales către burse de merit şi cheltuieli cu reparaţiile din şcoli şi grădiniţe. O infimă parte ajunge şi la capitolul medicamente şi materiale sanitare. O şcoală sigur mai adună câţiva bănuţi în fiecare lună şi pentru săpunul şi hârtia din toalete. Aşa că nu au de ce să se plângă. Nu au 17,66 lei, ci 18 lei pentru curăţenia din toalete. Suficient, nu?

Raportul mai prezintă şi dimensiunea globală a subfinanţării din sistemul de învăţământ public. Acest domeniu continuă să primească cel mai mic procent din veniturile bugetului de stat. Doar 3,10% în 2015, 2,8% în 2016, 2,9% în 2017 şi 3% anul trecut. Adică jumătate din nivelul stabilit prin lege, de 6%.

Până şi Bulgaria a ajuns la o finanţare a învăţământului de 4%, ca să nu mai vorbim despre Polonia – 5,20%, Slovenia – 5,60% sau Islanda, care alocă cel mai mult din veniturile bugetare pentru educaţie – 7,5%.

Procent PIB pentru educaţie – 2015 (sursa: raport Curtea de Conturi)

*Raportul Curţii de Conturi, instituţia care verifică modul în care instituţiile statului cheltuie banii publici, poate fi consultat AICI

Dacă ţi-a plăcut ce ai citit şi vrei să ţinem legătura, abonează-te la newsletter pe banda portocalie de mai sus. Îţi mulţumesc pentru prietenia ta 🙂