Copiii nu sunt trofeele noastre

E normal să te mândreşti cu el. E suflet din sufletul tău. E copilul tău frumos şi cald şi bun. E tot ceea ce ai realizat mai de preţ în viaţa asta. E firesc să îi lauzi fiecare pas, fiecare premiu, fiecare reuşită.

sursa foto: freepik.com

Copiii fac totul pentru ca noi să fim mândri de ei. Aţi observat asta? Tânjesc după aprobarea şi laudele noastre. Chiar şi când cresc au nevoie de cuvintele noastre bune, de aprobări, de încurajări.

Numai că noi, adesea, îi împovărăm cu frustrările şi neîmplinirile noastre. Ne folosim de dragostea lor profundă pentru noi şi le cerem să fie cei mai buni, să înveţe cel mai bine, să ia 10 la toate materiile, să fie preferatul profesorilor. Ei fac sport sau activităţi extra-şcolare pentru a-şi face noi prieteni, pentru a ieşi din rutina şcolii, pentru a se simţi bine. Iar noi le cerem performanţă în orice. Şi îi obosim până la epuizare.

Vrem să exceleze, ca să ne lăudăm mai tare. Şi proiectăm asupra noastră succesul lor, ca şi cum ar fi al nostru.

Nu, copiii nu sunt trofeele noastre. Şi nu ar trebui să le punem pe umeri ratările, regretele, mediocritatea şi eşecurile noastre. Copiii noştri sunt buni, curaţi şi frumoşi. Şi ne iubesc. Nu e, oare, suficient?

Citeşte şi: Când vrei prea mult de la copilul tău