Copilul tău este în siguranţă?

Să nu vorbeşti cu străinii! De cele mai multe ori, la atât se rezumă discuţia noastră cu copiii despre acest subiect. Centrul european pentru copiii dispăruţi ne sfătuieşte că trebuie să îi învăţăm pe copii mult mai mult decât atât pentru a-i ţine în siguranţă.

sursa foto: missingchildreneurope.eu

Siguranţă – chiar începând cu vârsta de 2 ani, putem să le explicăm cât de important este să nu se îndepărteze de părinţi sau de copiii de la grădiniţă cu care au ieşit afară la joacă.250.000 de copii sunt daţi dispăruţi în fiecare an în Uniunea Europeană, adică un copil la fiecare două minute.
Noţiunea de străin – de la 4 ani, putem să îi învăţăm ce înseamnă o persoană străină. Dacă îi întrebaţi ce este un străin, veţi vedea că nu ştiu şi că nu au deloc această noţiune. Lumea lor a fost mereu compusă din părinţi şi din persoane apropiate familiei. Nu le spuneţi că străinii sunt răi. Sunt doar persoane pe care nu le cunosc.
Străinii care îi pot ajuta – părinţii, bunicii, învăţătorii sunt persoanele la care trebuie să apeleze oricând au nevoie. Însă copiii trebuie să ştie să îi identifice pe străinii care îi pot ajuta în caz de urgenţă – poliţiştii, ofiţerii de securitate din şcoli, angajaţii magazinelor. Dacă se pierd într-un mall, spre exemplu, învăţaţi-i să se ducă la casele de marcat şi să ceară ajutorul angajaţilor. 2 milioane de copii sunt victime ale traficului de persoane în Europa, în fiecare an. 
Situaţii imaginare – jocul de roluri îi ajută cel mai bine să înţeleagă lumea în care trăiesc. Rugaţi-i să îşi imagineze că sunt în parc cu prietenii şi un străin se apropie de ei. Spuneţi-le să se oprească din joacă şi să fie atenţi la ce se întâmplă. Să păstreze distanţa faţă de străin şi să caute în jur persoane de încredere cărora le pot cere ajutorul

• atâta timp cât sunt împreună cu noi, este în regulă ca ei să spună bună, la revedere sau te rog chiar şi persoanelor străine;
• dacă sunt singuri şi un străin le cere indicaţii, ei le pot arăta direcţia, însă ţinându-se la distanţă. Pot să spună nu ştiu şi să se îndepărteze;
• dacă persoana străină insistă să le vorbească în timp ce se întorc acasă de la şcoală şi le oferă dulciuri sau cadouri, ei trebuie să spună NU foarte ferm şi să alerge în căutare de ajutor.

Discuţii – e important ca cei mici să ne povestească întâmplările de peste zi, să ne împărtăşească temerile sau fricile lor. Să ne întrebe dacă nu înţeleg ceva sau dacă nu ştiu cum să reacţioneze într-un caz sau în altul.

Acest articol este bazat pe date din raportul pe 2014 al Centrului European pentru Copiii Dispăruţi.

Iată cât de uşor pot fi răpiţi copiii. Un experiment social demonstrează încă o data cât de mare e pericolul.