Cui i-e frică de poveştile înfricoşătoare?

Monştri, magie, duhuri, lupi care mănâncă bunicuţe şi capete de iezi expuse sadic pe gard. Vă sună cunoscut? Sunt scene din multe poveşti pentru copii. Pe noi, părinţii, astfel de scene sângeroase ne sperie. Copiii le adoră, însă. Iar asta nu e rău, ne spun psihologii.

sursa foto: sheknows.com

Părinţii sunt atât de  temători, încât evită să citească copiilor aceste scene groteşti. Pur şi simplu, sar peste ele, le modifică sau le înfrumuseţează. O treime dintre părinţi nu vor să îşi expună copiii unor astfel de poveşti cu personaje înfricoşătoare, arată un studiu recent realizat în Marea Britanie.

Cu toate acestea, psihologii susţin că teama pe care o au copiii atunci când citesc o poveste cu scene mai întunecate este benefică. Copiii ştiu că totul se întâmplă în poveste şi că pot oricând să oprească scena dacă închid cartea. Ei se simt în siguranţă, chiar dacă le este frică.

Poveştile care îţi creează o paletă cât mai largă de sentimente, într-un mediu sigur şi controlat, sunt benefice copiilor,

spune psihologul Emma Kenny pentru publicaţia The Guardian.

Astfel de poveşti îi ajută pe copii să facă faţă situaţiilor dificile din viaţa reală. Ei vor învăţa să îşi controleze teama şi în situaţiile de zi cu zi,

a susţinut şi Otilia Mantelers, trainer de parenting, în cadrul conferinţei Social Moms despre rolul poveştilor în viaţa copiilor.

Atunci când explorează prin poveşti, chiar şi superficial, partea mai întunecată a naturii umane şi sentimentul de frică, copiii învaţă despre ei înşişi, despre punctele lor forte şi slăbiciunile lor. Iar asta îi va face mai puternici.

Să nu uităm că cei mici adoră poveştile cu vrăjitoare, cu moştri întunecaţi, cu lupi periculoşi şi stafii înfricoşătoare. Pentru că se pun în pielea personajului pozitiv şi reuşesc, până la urmă, să învingă răul. Tocmai pentru că ei adoră astfel de cărţi, le vor citi cu nesaţ şi asta le va trezi curiozitatea şi pentru alte poveşti.

Prima carte de care Sofia a fost speriată a fost Povestea fără sfârşit, de Michael Ende. Cred că avea 6 ani atunci. Se băga sub pătură de fiecare dată când ajungeam la pasaje în care Nimicul, un întuneric fără început şi fără sfârşit, înghiţea lumea. Dar îmi spunea să nu mă opresc din citit pentru că voia ca Nimicul să fie învins.

Voi le citiţi cărţi înfricoşătoare copiilor?

Articol bazat pe:
One third of parents avoid reading children scary stories. The Guardian.
Conferinţa Social Moms: Spune Da Creativităţii

Pentru cadouri frumoase şi deloc înfricoşătoare