De ce să îi îmbrăţişăm când se poartă oribil

De câte ori nu vi s-a întâmplat să faceţi observaţii copiilor, ei să se apere, voi să îi criticaţi în continuare, ei să încerce să se explice, voi să vă pierdeţi răbdarea şi să ţipaţi, ei să înceapă să plângă şi să trântească uşa camerei? O adevărată furtună de cuvinte care dor. Mi s-a întâmplat de mai multe ori şi de fiecare dată am simţit cum creşte o spirală a reproşurilor care nu aduce nimic bun. Nimănui.

sursa foto: pixabay.com

Când cearta e mai vocală şi cuvintele devin mai dure, ar trebui să avem puterea să ne oprim, să îi privim în ochi şi să îi îmbrăţişăm. Chiar şi atunci când se poartă îngrozitor. Atunci mai mult decât oricând. De ce cred asta?

Pentru că ei învaţă mai bine cu dragoste decât cu pedepse, ameninţări şi ţipete.

Pentru că, de multe ori, ţipetele şi crizele de isterie sunt, de fapt, strigătele lor de ajutor.

Pentru că cei mici nu ştiu să îşi exprime în alt mod emoţiile mari pe care le simt şi pe care nu le înţeleg.

Pentru că, uneori, prin comportamentul lor îngrozitor ne provoacă să ne comportăm şi noi la fel. Ca să ne demonstreze că nici noi nu suntem perfecţi. Aţi observat asta?

Pentru că iubirea pentru copiii noştri trebuie să fie necondiţionată, iar ei trebuie să simtă asta. Poate că nu ne place cum se comportă într-un anumit moment, dar asta nu înseamnă că nu-i iubim, nu-i aşa? Cred că trebuie să le amintim asta mereu şi mereu.

Pentru că nici nouă nu ne place să ţipăm la ei şi pentru că ştim că cearta nu aduce nimic bun.

Şi ştiţi de ce mai trebuie să îi îmbrăţişăm atunci când se poartă îngrozitor? Pentru că, atunci când gura noastră toacă într-una critici şi reproşuri, şi noi avem nevoie de o  îmbrăţişare. Ca să ne oprim, să tragem aer în piept, să gândim limpede şi să le explicăm calm.

Ştiu că cel mai greu este să poţi să te opreşti atunci când curg lacrimile şi ţipetele. Dar dacă reuşeşti, îmbrăţişarea caldă are puterea să topească tensiunea şi atunci o puteţi lua de la capăt. Mamă şi copil, ca doi prieteni adevăraţi.