Ei când vor să ţipe, ţipă!

Nu mai ţipa, îmi poţi spune orice pe un ton calm! Mă aud adesea spunându-i asta fiicei mele în încercarea de a o linişti şi de a o face să fie raţională. Dar dacă nu am întotdeauna dreptate atunci când o rog să nu mai ţipe? Rândurile de mai jos mi-au deschis ochii.

sursa foto: freepik.com

Ce bine ca există ţipatul!

de LIGIA TABAC, psiholog clinician

Când copiii începeau să ţipe, mă simţeam neputincioasă. Ţipau ei, ţipam şi eu şi întotdeauna înrăutăţeam situaţia. Alteori ignoram copilul care ţipa, sperând că e doar un moft şi că situaţia tensionată va dispărea de la sine. Acum, ţipătul a devenit prietenul meu. Să vă explic de ce.

Copiii ţipă din infinite cauze – se simt abandonaţi, neputincioşi, furioşi,  suferă sau, pur şi simplu, nu îşi pot controla emoţiile. Uneori ţipă pentru că sunt obosiţi, iritaţi sau le este foame. Alteori pentru că simt că ţipătul le dă putere şi control asupra celorlalţi. Oricare ar fi motivele, ţipătul reuşeşte să îi calmeze, să scoată afară tumultul interior.
Şi ce bine că ţipă!
Atunci creierul elibereaza cortizol, un hormon al stresului. În trecut, acesta ne ajuta să supravieţuim, declanşând reacţii instinctuale de luptă sau de fugă din calea pericolului. Astăzi, hormonul generează mai ales reacţii emoţionale. Dacă nu îl lăsăm să îşi îndeplinească rolul, mai ales în perioada primei copilării, funcţia emoţională ar putea fi afectată. Aşadar, atunci când copiii ţipă, e bine să facem un pas în spate şi să le descifrăm comportamentul înainte de a reacţiona exploziv.

Observând copiii ani la rând, am înţeles că ţipatul înseamnă pentru ei:

• descărcare şi reglare emoţională,
• acceptare şi recunoaştere a emoţiei.

Cu cât ţipă mai tare, cu atât copilul are mai multă nevoie de sprijinul şi îndrumarea noastră. Trebuie să îl ajutăm să înţeleagă de ce ţipă şi ce emoţii ascund ţipetele. Trebuie să îi fim aproape.

Am învăţat să ascult ţipătul. Nu întotdeauna înteleg ce spune un copil prin ţipăt, dar îi dau voie să ţipe. În acest fel el se simte acceptat şi nu îi va fi teamă să îşi exprime emoţiile.

Ţipătul are nevoie de spaţiu. Şi mie, ca adult, îmi vine uneori să ţip de durere, de suferinţă, când simt că nu mai pot. Noi, adulţii, am acumulat însă mult prea multe bariere şi ţipăm înăbuşit, în interior. Cât de mult aş vrea să ţip de bucurie, nu numai de tristeţe.

Ligia Tabac, psiholog clinician, ligia.tabac@gmail.com

Noi îl considerăm o activitate de timp liber, pentru ei e chiar raţiunea de a fi. Noi credem că e pierdere de vreme. Pentru ei, jocul este esenţa vieţii. Lăsaţi copiii să se joace!