Fabrica de elevi

O scrisoare a unei eleve de 16 ani, trimisă presei din Marea Britanie, reaprinde dezbaterile cu privire la modul în care este construit întregul sistem de învăţământ şi la presiunea uriaşă pe care acesta o pune pe copii. Scrisoarea e scurtă şi emoţionantă. Şi ar putea fi scrisă de oricare copil de 16 ani din România sau de aiurea. Fetiţa aceasta a avut curajul să spună întregii lumi că sistemul e greşit. Noi, părinţii, ce facem?

sursa foto: selectiveeligibilitytest.com

Numele meu este Orli şi am aproape 16 ani. Când eram mică visam să cresc repede, să mă pot culca la ce oră vreau, să am banii mei şi să îmi pot cumpăra aripi de zână pe care să le port toată ziua.

Nu am visat niciodată că a creşte mare înseamnă presiunea constantă de a reuşi. Când am trecut de clasele primare, deodată, toată imaginaţia pe care o puneam în proiectele de la şcoală nu a mai fost acceptată. În schimb, a trebuit să memorez informaţii şi statistici. Mi-am dat seama că eram evaluată în funcţie de nişte criterii stabilite de comisii de examinare şi că întregul meu viitor depindea de rezultatul unor teste standard. (…)

Sistemul de învăţământ ne învaţă că mereu trebuie să facem mai mult, că nu e niciodată de ajuns şi că un singur rezultat greşit la un test te face un perdant.

Nu ne educaţi dacă ne fluturaţi prin faţă, mereu, hârtii cu teste. Nu faceţi decât să creaţi tineri adulţi temători, care nu vor avea niciodată curajul să preia iniţiativa sau să înveţe lucruri noi.

În final, vă spun trei cuvinte care mă fac să îmi amintesc de copilul care am fost: NU E CORECT.

Scrisoarea a fost publicată în The Guardian, ediţia din 16 august 2015.

Citeşte şi:

Le luăm copiilor adevărata lor putere: imaginaţia. Dacă nu o îngrijim, dacă nu o încurajăm, dacă nu îi lăsăm loc şi timp, imaginaţia copiilor devine un abur care se ridică uşor şi nu se mai întoarce. Iată ce putem face…