Fratele mai mare e tot copil, nu al treilea părinte

Pui de om, fată frumoasă, ce faci, fatăăă? îi zice el accentuând cu o voce intenționat schimbată ultimul cuvânt, ca o marcă proprie, să fie sigur că ea îl recunoaște și cu ochii închiși. Și ea îl recunoaște și râde cu gura până la urechi și se luminează toată. Atâta fericire înflorește pe fățuca ei mică și pe obrajii atât de bucălați încât îi transformă ochii migdalați în două linii subțiri. Și el continuă și îi zice că seamănă cu un chinez, dar că tot e fata lui frumoasă. Apoi îmi spune: Mami, e cea mai perfectă fetiță! Cea mai drăguță surioară!

viata cu un bebelus

Cel mai frumos şi emoţionant moment, după cel în care am ținut-o pentru prima oară în brațe pe Noa, a fost momentul întâlnirii ei cu fratele mai mare, David. Când am ajuns acasă de la maternitate, el ne aștepta în hol. Cu bucurie, fericire şi emoție, toate amestecate. Printre lacrimi mi-a spus: Mami, ce mică și frumoasă e!! Și e a noastră!!

Vorbea cu burtica de câteva ori pe zi

Timp de mulți ani David ne-a tot întrebat de ce nu are și el un frățior așa cum au alți copii. Apoi, când a aflat mai multe detalii despre cum NU VINE barza, ne-a rugat să ÎI FACEM și lui un frățior. S-a resemnat, cred, când a văzut ca deja avea 13 ani și el era tot singur la părinți. Când am fost siguri că urma să avem un bebeluș, l-am anunțat impreună. Întâi nu ne-a crezut, apoi ne-a bombardat cu zeci de întrebări (aveau legătură cu locul, data, momentul – nu detaliez :) – într-un final s-a declarat extrem de fericit).

Şi au urmat aproape nouă luni în care am descoperit o latură extrem de sensibilă, de mămoasă, de iubitoare ce stătea mai ferită în interiorul băiatului meu MARE. Nu a existat zi în care să nu vorbească de câteva ori cu burtica. I-a explicat bebelușei (ce bucurie a fost când a aflat că va avea o surioară!!!) cam ce se întâmplă prin casă, cum e în familia noastră, cu ce se ocupă fiecare dintre noi, cam care e situația politică prin țară, ce fotbaliști îi plac, care sunt idolii lui din baschet, cât de bine o să joace ea tenis și că o să fie noua Șteffi Graf. Dar cel mai des îi explica cam cât de tare o să o iubească toată lumea, și mai ales EL.

viata cu un bebelus

Primele două săptămâni acasă au fost cam confuze pentru toată lumea. Timpul petrecut împreună cu el se diminuase considerabil, atenția noastră era canalizată în principal pe mogâldeața care ne obliga să ne reamintim cum stă treaba cu copiii atât de mici. Socoteala din cele 9 luni de așteptare nu prea se potrivise cu ceea ce trăia acum fratele cel mare. Deşi fusese conştient că atenţia tuturor, inclusiv a lui, va fi pe bebeluşă (am avut multe discuţii pe aceasta temă) parcă atunci când chiar se întâmplă, e mai greu de gestionat. Din fericire, ne-am dat seama la timp și am reușit să-i demonstrăm că nimeni nu-i luase locul.

E băiat mare, poate să te mai ajute cu fetiţa

Mulţi spun: e băiat mare, poate să te mai ajute cu fetiţa. Greșit! Nu cred că ăsta e rolul unui frate mai mare, să-l crească pe cel mic. Nu cred că așa se construiește acea legătură între ei, ci mai degrabă aşa se fisurează. Ajutorul pe care îl cer şi îl primesc de la el are legătură cu distracţia: compunem împreună cele mai ciudate melodii cu cele mai stranii versuri pentru distracţia bebeluşei, le învăţăm şi, dacă uităm, improvizam haios. Apoi cântăm împreună cele mai la moda, dar şi cele mai cunoscute melodii cu animale pentru bebeluşi, ne prostim pe diferite voci, iar ea râde şi se bucură de fiecare dată. Indiferent cât de ciudaţi am părea pentru cei din jur.

Cel mai mult lui David îi place să fie cu noi seara, înainte să plece la antrenament, când îi facem masaj bebeluşei. Pentru că avem un cântecel (desigur :) bilingv, avem noi impresia, în realitate un fel de furculision actual) pe care îl cântă toată casa în cor:
Facem massagio à la principessa, la copănele, la pulpănele…

Îl cântăm cu un aşa elan, încât ea râde de se prăpădeşte. A devenit deja un hit, uneori ne vine să îl cântăm şi în timpul zilei, dar tot David e cel raţional şi zice: Mami, hai să nu cântăm, că o debusolăm, o să creadă că e seară şi urmează masaj şi băiţă.

viata cu un bebelus

foto realizată de Ioanid Apostol

Ma uimeşte de multe ori cu întrebări legate de reacţia corpului ei la diferitele vaccinuri sau bucuria cu care realizează că bebeluşa a căpătat o nouă abilitate. M-a strigat într-o zi extrem de fericit: Mami, a luat jucăria cu amândouă mâinile!! Și către ea: Fată, ce deşteaptă eşti!! Semeni cu mine :). Eram împreună acasă zilele trecute când Noa s-a întors singură de pe burtică pe spate. Ne-am bucurat, am pupat-o pe rând, am făcut-o sendviș (lipindu-ne obrajii de ai ei) şi am petrecut apoi 25 de minute cu telefonul în mână rugându-ne de ea să mai facă o dată, ca să îi arătăm și lui tati. ☹

Diferenţa de 14 ani dintre ei e mare, dar asemănările sunt mult mai mari şi foarte multe. Amândoi s-au născut într-o zi de luni, la aceeași oră – 15.40, au avut fix aceeași lungime – 52 cm și tot atâtea grame: 4050.

Sunt doi copii frumoși pe dinăuntru, de care sunt tare mândră.

 

Dacă ţi-a plăcut articolul, abonează-te la newsletter pe banda portocalie de mai sus. Mulţumesc pentru prietenia ta.

Activităţi creative pentru pici. Cum să pictezi fără culori, doar cu apă şi o pensulă

activitati pentru copii

You may also like...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>