Lumea, prin ochii unui bebeluş

Putem să râdem cu gura până la urechi, să plângem în hohote sau să ne schimonosim în fel şi chip. Bebeluşul nostru NU va vedea mare lucru. Pentru prima dată, cercetătorii au reuşit să reconstituie modul în care nou-născutul vede lumea.

sursa foto: Universitatea din Oslo

Da, aşa ne vede un bebeluş. Trebuie să ne apropiem la 30 de cm pentru ca el să poate percepe, ca prin ceaţă, câte ceva din expresiile feţei noastre. Este distanţa dintre mamă şi copil în momentul în care acesta este ţinut în braţe. Dacă ne îndepărtăm la 60 de cm, imaginea pe care o vede un nou-născut devine mult mai neclară.

Ilustraţia aceasta a fost realizată de cercetătorii de la Institutul de Psihologie din cadrul Universităţii de la Oslo. A fost posibilă graţie noilor tehnologii de simulare şi a formulelor matematice care au combinat sensibilitatea la contraste şi orientarea în spaţiu a bebeluşului.

Ştim, aşadar cum vede un bebeluş lumea din jurul său. Nu ştim însă cât şi ce anume înţelege din ea.

Articol bazat pe studiul Universităţii din Oslo (Simulating Newborn Face Perception, O. von Hofsten, C. von Hofsten, U. Sulutvedt, B. Laeng, T. Brennen, S. Magnussen)

Citeşte şi Prima naştere. În aşteptarea magiei.