Mami, sunt aşa cum v-aţi dorit să fiu?

Mami, sunt aşa cum v-aţi dorit să fiu?

sau, în altă zi:

Sunt aşa cum tu şi tati v-aţi imaginat că o să fiu atunci când eram în burtică?

sau, cu alte cuvinte:

Sunt aşa cum vreţi voi să fiu?

sursa foto: Claudia Tremblay (detaliu)

Aud des întrebările acestea, deşi nu există zi în care să nu îi spun Sofiei că e cel mai minunat copil din lume, că este mai mult decât mi-aş fi putut imagina vreodată, cu toată imaginaţia mea bogată. Că este visul nostru cel mai frumos pe care nici n-am îndrăznit să îl visăm, de teamă că e prea frumos şi nu s-ar putea îndeplini.

Dar întrebările ei revin, în cele mai năstruşnice forme, dar mereu cu acelaşi înţeles. Şi revin mai ales în momente în care Sofia are de trecut un hop, are o perioadă mai grea sau mai intensă la şcoală, când se simte mai nesigură pe ea în relaţiile cu colegii sau prietenii. Sau când e obosită şi are nevoie să respire în linişte şi să audă o vorbă bună.

Îmi dau lacrimile de fiecare dată când mă întreabă asta. Pentru că astfel de întrebări sunt mai profunde decât par şi ne arată un lucru important: copiii aceştia ai noştri fac totul pentru noi, pentru ca noi să fim mândri de ei, pentru ca noi să fim mulţumiţi de ei. Chiar dacă noi nu le-am cerut niciodată asta şi nu am pus niciodată presiune pe ei. Copiii noştri au nevoie mereu de încurajările noastre, au nevoie să audă că fac bine ceea ce fac, chiar dacă mai greşesc şi mai fac boacăne, au nevoie să le spunem că îi iubim oricând şi orice ar face. Mereu.

Nu mai sunt demult un copil, dar şi acum mă emoţionez când părinţii mei îmi spun că sunt mândri de mine. Şi îmi spun des. Iar eu am mereu acelaşi sentiment copilăros de linişte şi mulţumire şi pace. Şi mă simt încurajată să merg înainte pe drumul meu, pentru că ei sunt mândri de mine.

Şi, atunci, cum să nu o înţeleg pe Sofia şi pe toţi copiii noştri care simt nevoia de încurajare, de cuvinte blânde, de îmbrăţişări, de încurajări şi de milioane de pupici?
Şi atunci, cum să nu îi spun în fiecare zi că e cel mai minunat copil din lume şi că suntem norocoşi, binecuvântaţi, mândri şi fericiţi că suntem părinţi ei?

Dacă ţi-a plăcut articolul, hai să ţinem legătura. Abonează-te la newsletter, pe banda portocalie de mai sus. Îţi mulţumesc pentru prietenia ta 🙂

Citeşte şi: De ce am alungat curiozitatea din şcoli? Când Sofia a intrat la şcoală, am avut un şoc…