Melcii Uli şi Tiki

Poveste scrisă de Sofia, 6 ani

Am întâlnit în vis un melc care avea în loc de cochilie o carapace. Am luat-o şi am transformat-o într-o carapace-inimă. Am aşezat-o pe melc înapoi, am pus deasupra o păpuşă şi am tras-o ca pe o caleaşcă

Am urcat pe un deal argintiu cu iarbă aurie. Acolo era tărâmul cel fără de insecte. Singurul loc în care mă puteam juca în voie. De fapt, ceea ce voiam era să transform toate cochiliile melcilor în inimioare. Toţi melcii îşi doreau asta, ca să fie mai frumoşi. Şi eu voiam să le îndeplinesc dorinţa. Am reuşit, fără prea mare greutate, pentru că o doamnă de la cofetărie îmi arătase cum să am puteri magice.

Aşa că am ajutat toţi melcii. Am aflat astfel că se numeau Tiki. Şi că sunt o specie care trăieşte pe acoperişurile caselor de pe dealul argintiu. Ascunşi în iarba aurie, trăiau melcii Uli. Care voiau şi ei să fie mai frumoşi. Voiau să aibă şi ei cochilia colorată. Uli au început să se certe cu Tiki – cine era cea mai frumoasă specie de pe deal. Eu am văzut cearta lor şi am hotărât să îi ajut şi pe ei cu puterile mele magice. Şi le-am făcut cochilii colorate precum curcubeul, dar nu în formă de inimă, ci pătrate. Le-a plăcut mai mult aşa.

Acum toată lumea era mulţumită. Cel puţin deocamdată era linişte pe dealul melcilor.

Ne puteţi trimite poveştile scrise de copiii voştri. Noi le publicăm în secţiunea specială Clubul micilor scriitori şi îi încurajăm, astfel, să scrie şi să citească. Nu trebuie să intre în competiţie între ei, ci doar să se simtă liberi să îşi imagineze şi să fie fericiţi că cineva îi citeşte. Oare asta nu ne va ajuta şi pe noi, părinţii, să îi cunoaştem mai bine?

Ne puteţi scrie pe educatiecudragoste@outlook.com sau pe pagina https://www.facebook.com/educatiecudragoste.ro.