Până la şase luni, nicio zi nu seamănă cu alta

Am tot amânat textul ăsta pentru că mă gândeam că poate voi reuşi să găsesc două zile la fel. Între timp, a venit cea mai lungă perioada de “criză” de până acum şi tot nu am găsit două zile la fel, nici măcar la fel de nasoale… La fel, adică ştii ce vreau să spun: să doarmă noaptea cu 2-3 treziri pentru papa, iar ziua să aibă cât de cât un program cu 3-4 reprize de somn, mai mari sau mai mici. Nu doar că nu există un asemenea tipar, ba chiar sunt diferenţe uriaşe uneori între zile.

diana 1

Mă bucuram uneori dimineaţa că a dormit foarte bine peste noapte şi hop: nu reuşea în ziua respectivă să doarmă decât 2-3 reprize de câte o jumătate de oră, de ajungeam seara năuce de cap amândouă. Sau după câte o noapte de coşmar cu plâns şi 5-6 treziri, când abia reuşeam să mă ridic din pat, copila mea dormea dusă în cărucior, la prânz, câte 3 ore legate.

Puseul de creştere + saltul mental + regresia somnului

Cum-necum, am reuşit să ajungem la 6 luni şi să trecem cu bine, dar cu muuuulte fire albe şi aventuri, de puseul de creştere + saltul mental + regresia somnului, instalate toate deodată între 3 luni şi jumătate şi aproape 5 luni. Cum se traduce asta în limba română? Cam 6-7 săptămâni de miorlăială, scârţâială, somn puţin şi de proastă calitate pentru amândouă, alăptare ba din oră în oră, ba refuz 4-5 ore la rând.

Cel mai crunt am resimţit acest TRIO formidabil, desigur, la orele de somn. Am avut senzaţia că timp de 6-7 săptămâni, ziua nu fac altceva decât să încerc să o adorm. Pentru o repriză de 30 de minute, pentru că nu reuşea să lege mai mult somn, îmi trebuiau uneori 90 de minute să o adorm. Şi avea vreo patru asemenea reprize, plus somnul de noapte. Aşadar, cu aproximaţie, vreo 6-7 ore din zi încercam să adorm copilul prin cele mai diverse metode. Am mai vorbit despre ele, nu vi le mai spun… am experimentat inclusiv fandarea (if you know what I mean :)).

Despre Șș-Șș-Ș-Ș-Ș Șșâ-Șșâ-Șșâ-Șșâ-Șșâ-Șșâ-Ș

Dar ce nu credeam că voi experimenta sunt diferitele variaţiuni de şâşâieli şi sss-i-ttt-uri. Hai să facem un exerciţiu împreună:

  1. pronuntă Ș
  2. acum mai lung Șș
  3. și putin mai apăsat Șșâ
  4. şi continuă mai ritmat Șș-Șș-Ș-Ș
  5. încă ȘșâȘșâ-ȘșâȘșâ-ȘșâȘșâ-Ș
  6. Șș-Șș-Ș-Ș-Ș Șșâ-Șșâ-Șșâ-Șșâ-Șșâ-Șșâ-Ș

În rarele momente în care vorbeam la telefon (pentru că, se stie, o proaspătă mămică are telefonul DOAR pe silent – Doamne ajută pentru WhatsApp!!!) aveam senzaţia că începeam fiecare cuvant cu Șș, atât de mult ne împrietenisem.

viata cu un bebelus sase luni

Progrese extraordinare într-un timp atât de scurt

Şi cu toate astea, reuşeam să mă motivez şi să mă încurajez numai când mă uitam la ea şi vedeam de la o zi la alta progresele extraordinare pe care le făcea. La 3 luni şi 2 săptămâni s-a întors de pe burtică pe spate, la 4 luni a reuşit şi invers, de pe spate pe burtică, dar doar spre partea dreaptă. Nu a pornit de-a buşilea ca la carte, dar reuşeşte să avanseze prin metode diferite. Prin târâre, ridicând funduleţul şi avansând ca o râmă sau prin rostogolire. Practic, se trezea dimineaţa şi mai învaţa ceva nou: ţinea jucării în ambele mâini în acelaşi timp, dacă era pe spate şi îi cădea una, se lăsa pe o parte să şi-o ridice, se ridica mult în mâini atunci când stătea pe burtă de zici că se apuca de făcut flotări, te urmărea cu privirea până ce ieşeai din cameră, scotea sunete speciale când te revedea sau dădea din picioare de fericire ca un caţeluş. Sunt atât de multe abilităţi căpătate într-un timp atât de scurt, încât ai impresia că a pornit robinetul de noutăţi şi nu îl mai poate închide!!

viata cu un bebelus sase luni

A împlinit 6 luni. Nu ştiu unde s-au dus, nu ştiu când au trecut, ştiu sigur că nu vreau să se grăbească, că mi-aş dori să mă bucur mai mult de momentele astea, de râsul ei cristalin pe care l-am aşteptat atât de curioasă. Da, zilele nu seamănă DELOC unele cu altele, dar împreună formează săptămâni şi luni care trec prea repede. Mâine-poimâine începe să mănânce şi altceva în afară de lapte şi deja am emoţii. Despre cum ne pregătim pentru diversificare şi ce giumbuşlucuri am de gând să fac pentru ca măcar ea să iubească fructele si legumele… data viitoare. Poate mă ajutaţi cu nişte sfaturi.

Dacă ţi-a plăcut ce ai citit şi vrei să ţii legătura cu noi, abonează-te la newsletter pe banda portocalie de mai sus. Îţi mulţumim pentru prietenia ta :)

  • viata cu un bebelus
    Fratele mai mare e tot copil, nu al treilea părinte

 

You may also like...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>