Părinţii sunt nemuritori

Întotdeauna am crezut că a fi părinte se învaţă. Cu greu, cu nopţi nedormite, cu gânduri mii şi mii, cu regrete, uneori cu disperare. Dar recompensa este uriaşă, pentru că, prin copiii lor, părinţii devin… nemuritori.

Ce înseamnă să fii părinte

de Mirela Ţîgănaş – psiholog clinician specialist/psihoterapeut

Când băieţelul meu mi-a spus, într-o seară, „Mami, eu vreau să fiu nemuritor!”, primul meu impuls a fost să-i spun „Nu se poate!”, însă ceva m-a oprit. „Da, se poate!”, i-am spus. „Serios? Cum?” m-a întrebat. „Simplu, prin copiii pe care-i vei avea. Așa vei fi nemuritor.”

sursa foto: freepik.com

Când devenim părinţi, ne facem atât de multe planuri despre cum vom face sau ce nu vom face cu copiii noștri, ce le vom spune, cum îi vom educa, ce vom alege pentru ei. Avem aproape nouă luni la dispoziţie să ne înarmăm cu informaţii, să citim cărţi, să ascultăm opinii, păreri şi idei pentru ca nașterea și creșterea copilului să nu ne ia prin surprindere. Şi, totuşi, planurile se schimbă când se naşte bebeluşul și tot ceea ce credeam că ştim pare să nu ne fie de folos. Vom crește ca părinţi alături de copilul nostru. Şi pentru că bebe nu vine la pachet cu un manual de utilizare, noi va trebui să ne construim unul special, unic, pentru copilul nostru.

Părinţii sunt făuritori de oameni

Să fii părinte, pe lângă bucuria și mândria pe care ţi le dau acest statut, înseamnă să ai cea mai mare responsabilitate pe care ai avut-o vreodată și pe care o vei avea de acum încolo. Pentru că TU ești modelul copilului tău, primul Univers cu care el intră în contact, prima voce pe care o aude, primii ochi pe care-i va vedea, primul zâmbet care i se oferă, prima mână întinsă spre el, primul lui.. .TOT! Părinţii sunt făuritori de oameni. Să porţi o astfel de responsabilitate nu e deloc ușor.

Copilul este oglinda părintelui

Să fii părinte înseamnă griji, nopţi nedormite, zile care seamănă cu noaptea și nopţi care seamănă cu ziua. Să fii părinte înseamnă să ai multă răbdare, încredere în tine și încredere în copilul tău.

Să fii părinte înseamnă să-ţi dai viaţa peste cap. Pentru că nu există reţete, pentru că nu există doi copii la fel, pentru că nu există doi părinţi la fel, pentru că oamenii sunt diferiti și diferite sunt și problemele, situaţiile de viaţă cu care fiecare se confruntă.

Psihologic, comportamentul se definește ca fiind „interacţiunea dintre caracteristicile persoanei și caracteristicile situaţiei în care se află.” De aceea nu cred în reţete sau în 5, 7 sau 10 pași pentru „un somn liniștit al copilului”, sau „pentru a răspunde nevoilor copilului tău”. Imaginaţi-vă că toţi știm să facem supă de pui și avem toţi aceeași reţetă și aceleași ingrediente. Credeţi că supa de pui va avea același gust?

Singura cale de a forma copii buni este să devenim mai întâi părinţi mai buni!

Zig Ziglar

Îţi dai viaţa peste cap pentru că ai o mogâldeaţă care schimbă toate traiectoriile și toate rutinele pe care le aveai până atunci. Somnul e pe bucăţele, timpul pe care-l aveai pentru tine nu mai există, cercul de prieteni se schimbă.

Să fii părinte înseamnă să te schimbi. De ce? Dacă vrei ca puiul tău să zâmbească, va trebui ca tu să zâmbești primul; dacă vrei ca el să respecte regulile, va trebui ca tu să o faci primul; dacă vrei să vorbească frumos, va trebui ca tu să o faci primul; dacă vrei ca el să nu mănance junk food, va trebui ca tu să fii modelul și să eviţi să mănânci astfel de lucruri. Toate obiceiurile se învaţă în familie. Nicio instituţie nu este mai importantă în formarea copilului decat instituţia familiei! Iar copilul nu este altceva decât oglinda părintelui, de cele mai multe ori. Atunci când ceva nu ne place la puiul nostru, în loc să căutăm răspunsul în alte locuri – la grădinită sau la școală -, mai întâi să ne uităm la noi înșine, ca părinţi.

Părinţii sunt şi ei oameni

Psihologul americam Thomas Gordon spunea: „Părinţii sunt și ei oameni!”. Părinţii nu sunt (și nici nu trebuie să fie) nici zei, nici Hercules. Părinţii sunt oameni meniţi să crească, să educe, să modeleze, să creeze alţi oameni și să le dea aripi să zboară. Poate că e potrivit ca, din când în când, să faci o pauză și să spui „nu mai pot”… oricum o vei lua de la capăt. Dragi părinţi, daţi-vă voie să fiţi și voi, înainte de toate, oameni!

(Mirela Ţîgănaş este psiholog clinician specialist şi psihoterapeut,  tel: 0751 291115, mirela.tiganas@gmail.com, psymind.ro)