Picnic în mijlocul sufrageriei. Cu febra şi mucii pe post de musafiri.

Nu. Nu e o glumă, deşi acum zâmbesc când îmi aduc aminte. S-a întâmplat la Revelionul de acum trei ani. Şi dacă vor trece 30 de ani, şi tot nu voi uita acel Revelion.

Trei zile înainte de Revelion

Ardeam de nerăbdare să termin tura de lucru la serviciu şi să putem pleca împreună cu prietenii noştri la munte. Ne adunasem o gaşcă destul de mare, nu ştiu cum reuşisem să vorbim şi să ne programăm cu toţii zilele libere astfel încât să fim împreună de Anul Nou. Dar ne ieşise cumva şi acum abia aşteptam să ne vedem şi să stăm să povestim în timp ce copiii s-ar fi jucat împreună.

Cel mai liniştitor era că nu trebuia să pregătim sau să cumpărăm nimic. Gazda noastră avea de toate, mâncare bună pentru noi şi pentru cei mici. Trebuia doar să ajungem acolo şi să ne bucurăm de acel ”nimic de făcut” pentru câteva zile.

Sofia era în al nouălea cer. Nu are fraţi, aşa că orice ocazie să îşi întâlnească prietenii e o adevărată sărbătoare pentru ea. Îşi strânsese jocurile pe care voia să le pună în bagaj şi ţopăia toată ziua prin casă… Asta, până la primul strănut. A urmat al doilea, al treilea, al nu mai ştiu câtelea.

Nu ne îngrijorăm. E deja mărişoară şi nu ne mai panicăm la fiecare răceală.

sursa foto: pixabay.com

Două zile până la Revelion

Sofia arată ca un boţ de om cu năsucul roşu şi lacrimi în ochi. Nu-i mai ajung toate pachetele de şerveţele din lume pentru câţi muci produce pe minut. Se uită la noi cu ochi mici şi plângăcioşi.

Începem să ne îngrijorăm puţin.

Îi punem picături în nas şi stăm de capul ei să îşi sufle bine mucii. Numai că seara face febră. Mare. Începem să îi dăm paracetamol în dozele pe care ni le prescrisese pediatrul când mai avusese episoade de răceală.

O zi până la Revelion

Bagajele noastre erau la uşă. Dimineaţă urma să plecăm spre munte. Noaptea aceea am simţit că era ceva mai mult decât o răceală. Nu am crezut în povestea cu ”mamele au un şaselea simţ” până când nu s-a născut Sofia. Nu ştiu cum, dar reuşeşti să simţi, cu toată fiinţa ta, undeva înăuntrul tău, în sufletul care îţi tremură de îngrijorare, că ceva nu e în regulă cu copilul tău. Că e mai grav decât pare şi că trebuie să faci ceva.

Dimineaţă nu am plecat spre munte. Ne-am dus la medic. Un consult amănunţit şi o radiografie la plămâni au arătat că Sofia avea pneumonie interstiţială. Un început de boală, pentru că venisem la control la timp. Pentru că simţisem că e ceva mai mult decât o simplă răceală.

Sofia a primit tratament, urma să continuăm cu antitermicele pentru a reduce febra şi alte câteva medicamente. Pediatrul era de serviciu în primele zile ale noului an, aşa că a vrut să o vadă după trei zile de tratament ca să fie sigur că e bine.

Ne-am întors acasă după prânz. Era clar acum că nu mai puteam merge nicăieri. Sofia era smiorcăită şi moale ca o gelatină. Tati i-a luat de la farmacie medicamentele şi s-a întors repede ca să începem tratamentul.

sursa foto: pixabay.com

Câteva ore până la Revelion

Când s-a liniştit puţin Sofia şi a reuşit să adoarmă, am rămas amândoi, în linişte, uitându-ne unul la altul. În casă era curat şi totul pus în ordine. Mirosea încă frumos de la bradul de Crăciun care lumina cald în sufragerie. Dar frigiderul nostru era gol. Nu aveam nici măcar pâine sau lapte. Golisem totul ca să nu se strice în acea săptămână în care urma să fim plecaţi la munte.

Tati a a alergat la magazinul cel mai apropiat. Mai era doar o oră până se închidea. Rafturile erau aproape goale, iar el se grăbea să nu îl dea afară. A cumpărat câte ceva. Suficient cât să încropim cel mai neobişnuit picnic de Revelion.

Am întins o pătură lângă brad, am pus farfuriile pe ea, tot ce mai reuşise să găsească la magazin, lapte cald pentru Sofia. Noi trei, pe o pătură, în mijlocul sufrageriei, aşa ne-am petrecut Revelionul. Cu o Sofia mai mult decât răcită, dar surprinzător de amuzată şi încântată de picnicul nostru improvizat de sărbătoare.

A doua zi părea deja să se simtă mai bine. Şi ne-a mai venit inima la loc.

De la acel Revelion încoace, nu-mi doresc nimic altceva decât să fim sănătoşi. Cu toţii. La fel vă doresc şi vouă.