Pledoarie pentru altfel de istorie

Exact când sunt la vârsta marilor întrebări, copiii nu studiază istoria. Programa şcolară o introduce abia din clasa a IV-a.

Nu, nu cred ca programul celor mici trebuie încărcat mai mult decât este. Dar ar trebuie găsită o soluţie ca să le putem hrăni curiozitatea cu faraoni, regine, piramide, mari civilizaţii şi mituri fabuloase. Şi asta acum, la vârsta când astfel de poveşti pot fi spuse uşor şi ascultate cu interes, când nu trebuie învăţate pentru note, când istoria nu e o materie, ci trecutul uimitor al omenirii.

Ministerul Educaţiei ar putea spune că cei mici au mintea prea necoaptă pentru a putea înţelege noţiuni de istorie. Dacă sunt suficient de dezvoltaţi pentru a face adunări cu trecere peste ordin şi operaţii cu o necunoscută încă din clasa pregătitoare, atunci cu siguranţă sunt pregătiţi şi pentru o călătorie imaginară în Egiptul Antic.

Programa şcolară e prea săracă în poveşti, exact la vârsta poveştilor. E prea puţin orientată către lume, tocmai când copiii încep să se uite în jur. Încurajează prea puţin curiozitatea, în anii când copiii sunt cei mai curioşi.

Da, aceasta e o pledoarie pentru introducerea istoriei mai devreme în şcoală, dar şi pentru minunatele cărţi de istorie pentru copii. Şi dacă nu învaţă la şcoală, atunci să le hrănim imaginaţia acasă. Cărţile acestea de la PandoraM sunt scrise simplu, ilustraţiile sunt minunate, grafica la fel. Şi nu sunt singurele care repovestesc istoria pe înţelesul copiilor.

Două blocuri de piatră folosite pentru construirea piramidelor cântăreau cât un elefant.
Vechii egipteni credeau că inima este centrul inteligenţei.
Scrierea hieroglifică nu este un simplu alfabet, dar unele semne pot fi traduse în literele alfabetului nostru.

Cu astfel de curiozităţi, copiii sunt atraşi să pătrundă în Egiptul Antic sau în grandiosul Imperiu Roman. Dragostea pentru istorie se înfiripează imediat.

VOI AŢI ALES CADOUL PENTRU 1 IUNIE?