Poveștile aduc părinții și copiii împreună

Multe studii au demonstrat cât de importate sunt poveștile în viața copiilor noștri. Din multe puncte de vedere. Mai jos sunt câteva argumente pe care ni le aduce Mirela Țîgănaș, psiholog clinician specialist și psihoterapeut cu multă experiență în lucrul cu copiii. Ce mi s-a părut mie foarte important? Faptul că poveștile aduc părinții și copiii împreună.

Poveștile – mașina timpului și a sufletului

de Mirela Țîgănaș, psiholog clinician specialist/psihoterapeut

„A fost odată ca niciodată…” sunt cuvintele care ne duc – ca prin minune – într-o altă lume, o lume a tuturor posibilităţilor, unde cerul poate avea orice culoare vrem, iar curcubeul poate avea oricâte culori dorim.

            De obicei, asociem poveștile cu lumea copilăriei, pentru că doar copilăria este vârsta inocenţei, a purităţii și doar copilăria este glasul părinţilor care ne citesc povești și basme. Poveștile sunt, poate, primul vehicul încărcat afectiv prin care copilul își construiește lumea – atât cea intelectuală, cât și cea emoţională.

sursa foto: freepik.com

            Poveștile deschid și „umplu” mintea și sufletul; poveștile alină suferinţe și oferă exemple, soluţii nebănuite. De aceea, povestea a devenit o tehnică, un instrument utilizat de educatori, psihologi și părinţi în lucrul lor cu copiii.  În aceste caz, ea poartă denumirea de poveste terapeutică, pentru că are o încărcătură emoţională aparte, acţionează pe plan afectiv și are o structură specifică.  Ea are menirea de a vindeca, așa cum, parcă, nimic nu o face mai bine.

            De ce funcţionează poveștile?

  • Pentru că limbajul utilizat este simplu, ușor de înţeles (atât pentru copil, cât și pentru cei mai mari), iar partea raţională a creierului nu face eforturi mari pentru a decoda mesajul;
  • Pentru că raţiunea și logica se pierd… deodată, alte legi ale raţiunii și logicii sunt valabile; poveștile elimină bariera „realităţii convenţionale”; mintea alunecă acolo unde își construiește altă realitate, iar „lentilele” noastre își schimbă dioptriile și vom vedea, dintr-o dată, o altă realitate, o altă perspectivă a unei situaţii; în această nouă realitate, orice este posibil;
  • Pentru că soluţia apare aproape firesc și pătrunde „în mintea noastră subconștientă” și fiecare dintre cititori va găsi propria soluţie, care, de obicei, este neașteptată;
  • Pentru că poveștile deschid drumul către vise, către propriile resurse, către propria lume interioară… Vă invit să facem un exercițiu de imaginație: să închidem ochii pentru un moment și să ne imaginăm pe noi înșine în această lume fantastică… întrebaţi-vă, apoi, ce emoţii aţi avut, cum v-aţi simtit, dar și alte detalii (era ziuă, noapte, eraţi singur sau însoţiţi, era o plajă sau era într-o poieniţă, la munte, era soare sau ploua… etc); proiectaţi vise în această lume interioară, vizualizaţi-le cu ochii minţii și rămaneţi curioși pentru a vedea ce se întamplă; poveștile pot ajuta la găsirea resurselor personale nebănuite;
  • Pentru că mesajul poveștii este individual; deși pare același, fiecare ascultător, cititor va avea propria interpretare și își va extrage propriul său mesaj.

De ce să citim povești copiilor?

  • Pentru că poveștile trec graniţa generaţiilor, iar cititorul, fie el educator, părinte sau psiholog, va fi mult mai aproape de copil; copilul va simţi că adultul este cu adevărat „cu el”, nu doar fizic langă el;
  • Pentru că poveștile întăresc relaţia de încredere copil-adult; adultul zâmbește odată cu copilul, se încruntă odată cu el, suferă împreună… sunt împreună pe cărarea poveștii;
  • Pentru că poveștile îmbogăţesc vocabularul/limbajul copilului;
  • Pentru că poveștile stimulează imaginaţia și creativitatea, pentru că fiecare copil își construiește imaginile sale proprii, va avea o descriere personală a eroului și a situaţiilor prin care trece personajul/personajele poveștii;
  • Pentru că cei mici și cei mari vor fi stimulaţi să-și creeze propriile povești (fie schimbând începutul sau finalul unuei povești, fie utilizând anumite cuvinte cheie, fie, pur și simplu, inventând povești).

Că suntem mari sau suntem mici, poveștile au fost și vor rămane contextul   exprimării afective personale, un model de viată, care transmite  valori și principii și un liant care va întări relatia dintre copil și adult. Că suntem adulţi sau copii, poveștile și basmele sunt cele care ne fac să zâmbim, sunt cele care ne ajută să trecem prin perioade mai dificile (cum este cea pe care o traversăm acum), sunt cele care ne dau, parcă, putere de acolo de unde credeam că nu mai poate fi… tot ele sunt cele care ne fac viaţa mai plină de culoare și magie, sunt cele care ne făuresc vise și ne dau aripi pentru a ne atinge visele.

 Să nu uităm să citim povești…

(Mirela Ţîgănaş este psiholog clinician specialist şi psihoterapeut,  tel: 0751 291115, mirela.tiganas@gmail.com, psymind.ro)

You may also like...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *