Şcoală, opreşte-te! Vreau să coborâm.
Clasa zero, după primul semestru. Fetiţa mea a învăţat deja despre mulţimi, figuri geometrice, perspectivă, face adunări şi scăderi până la 20 şi ecuaţii cu o necunoscută. A parcurs deja trei sferturi din alfabet şi poate să citească. 
A avut deja doua teste Comper – un concurs organizat în timpul programului de la şcoală. Şi patru sesiuni de Euclid, la română şi matematică. Pentru concursul acesta am trezit-o devreme şi sâmbăta, după o saptămână oricum obositoare.
Înainte să intre la şcoală, mi-am promis că o voi ţine departe de tot ceea ce ştiam că e rău în sistemul de educaţie. Că nu o voi forţa cu temele, că o voi încuraja să aprofundeze doar materiile care îi plac, că nu o voi înscrie la tot felul de concursuri şi că voi face totul să îi păstrez intactă personalitatea. După un semestru de şcoală, îmi recunosc neputinţa.
- Nu aş vrea să facă teme acasă, mai ales în clasa pregătitoare. Dar cum să las totul doar în seama învăţătoarei, oricât de dedicată ar fi ea, când sunt 30 de copii în clasă şi are atât de puţin timp pentru fiecare?
- Cum să îi spun fetiţei mele că poate învăţa foarte bine doar la materiile care îi plac mai mult, când o aşteaptă examene şi teste la toate disciplinele?
- Cum să nu o înscriu la concursuri când toţi colegii ei din clasă participă la ele şi ea se simte exclusă dacă nu e pe listă?
- Şi când nu a luat 100 de puncte, ci doar 90 la aceste concursuri, cum să nu încep să îmi fac probleme? De ce nu a fost atentă, chiar nu a ştiut, ar trebui să lucrăm mai mult acasă?
Şi totuşi, e doar în clasa pregătitoare. Iar dacă şcoala nu ţine cont de asta, măcar eu ar trebui să o fac. Aşa că am spus stop şi am redus viteza. Concursuri? Da, însă doar cele de la clasă, în timpul orelor. Fişe de lucru acasă? Sigur, însa mai puţine şi făcute cu plăcere. Încurajez mai mult efortul de a face ceva bine decât rezultatul în sine. În rest, o las să se bucure de vârsta minunată pe care o are.
Povestiţi-ne întâmplările şi problemele copiilor voştri la adresa: educatiecudragoste@outlook.com.
Citind articolul, m-am regăsit… E în clasa a IV-a, suntem obosiți de-atâta competiție, lipsă de frumos și plăcut, poezii învățate pe de rost…Când a dat dovadă de creativitate, a fost pus la zid și i s-a spus clar că doar acasă poate fi cum vrea, la școală trebuie să fie cum vor cei mari. Obediență, aliniere, toți de-același calapod…ce să mai vorbim de abilități, entuziasm, pasiune, zâmbete, prietenie, emoții și sentimente minunate?!…Soluția?! Lucrăm la dublu, din păcate…:( Ne pregătim ca la școală și ne dezvoltăm așa cum simțim, făcând ceea ce ne place, ținând cont de abilități.
”- Mama, asta să fie diplomația?! …O serie de munciuni și aberații, care să-ți permită să faci parte dintr-o societate cu oameni triști, încruntați și mereu cu griji și nefericiți?! ” asta m-a întrebat cu puțin timp în urmă…încă îi răspund, o fac zilnic…
Sănătate, iubire, armonie! 🙂
dragi parinti, nu va mai grabiti sa dati copilul la scoala la 5 ani si jumatate !
Si noi avem baietelul in clasa pregatitoare. E dat la scoala la 6 ani si jumatate si in acelasi ritm ne regasim si noi. Asa-zisa joaca care se declara pe la TV referitor la pregatitoare numai joaca nu este. Materia este exact cea descrisa foarte bine in articolul de mai sus. Si am avut si neplacuta surpriza ca atunci cand am incercat sa ii ofer baietlului si altceva ( de ex. o zi de excursie cu gradinita unde merge la after) sa fiu acuzata de doamna ca nu iau scoala in serios, in conditiile in care copilul are dreptul la 3 absente motivate de parinti pentru alte cauze decat cele de natura medicala. Asa ca din pacate, scoala nu se opreste…si merge mult prea repede pentru ca cei mici sa mai poata vedea ceva pe geam.
Cunosc sistemul invatamant din interior de 40 de ani si recunosc ca atat “sistemul” cat si “goana” dupa puncte determina de cele mai multe ori cadrele didactice sa “indemne” copiii sa participe la tot felul de concursuri unele facute dupa ureche sau “pentru a avea in portofoiu” proiecte, altele, sub aripa unor asociatii si fundatii, avand in spate interese financiare. De ceva timp, implicata si intr-o altfel de educatie complementara, mi-am propus sa fac din scoala un loc in care copilul sa intre cu placere, sa invete pentru el nu pentru mine sau pentru parinti. N-as vrea sa se inteleaga ca imi este teama de competitie! Recunoasc ca si mie imi place sa-mi fie validat profesionalismul prin rezultatele copiilor la diferite concursuri! Insa cu ce pret? De aceea am decis sa selectez cu mare atentie ceea ce propun copiilor. Ce te faci insa cand parintii intra intr-o competitie acerba intre ei, isi compara copiii si vor sa isi implineasca visele nerealizate punand presiune atat pe cadrul didactic cat si pe copii? Ce decizie ei cand un parinte iti spune ca “la clasa X, invatatorul Y sa facut, a obtinut, …..” Ii felicit pe parintii care au inceput sa se trezeasca , sa actioneze pentru a determina copilul sa faca ce-i place, fara a-i neglija educatia, sa-l faca sa inteleaga necesitatea respectarii regulilor convenite , sa lucreze impreuna cu copilul, nu pentru el. Sa ii fie alaturi, sa-l sprijine, nu sa actioneze in locul lui, nu sa il traga sau sa il impinga de la spate.
In ceea ce priveste valul de inscriere a copiilor in clasa pregatitoare inainte de implinirea varstei de 6 ani, consider ca marea problema nu este faptul ca n-ar putea invata sa scrie sau sa citeasca la aceasta varsta, ci faptul ca din punct de vedere emotional nu sunt inca suficient de pregatiti. In clasa pregatitoare vor intra “in competitie” cu copii mai mari cu cel putin 10-12 luni si la varsta lor se cunoaste.
Dragi parinti, asa cum alegeti medicul, imbracamintea sau cartile pentru copiii vostri, tot asa sa alegeti si educatia copilului vostru: EL ESTE CEA MAI VALOROASA INVESTITIE A VOASTRA!
Stimati parinti, cititi programa (e la liber , pe site-ul MECTS)si nu acceptati tot felul de concursuri si depasiri ale programei. Clasa pregatitoare trebuie sa fie o clasa care-i pregateste pentru scoala , ii familiarizeaza cu ceea ce inseamna scoala. INVATATOARELE SUNT DE VINA! Ma alatur si eu indemnului doamneiFrangulea: Alegeti cu grija clasa si invatatoarea!
Atatea dorinte… Oare sa fie sistemul Montessori cel care sa le satisfaca?
Felicitari pentru opiniile bine gandite doamna Marioara Frangulea. As vrea sa ajunga nepotelul meu in clasa unui cadru didactic ca dv. Poate iau aminte cat mai multe din colegele dv. si parinti,sa nu le mai fure copiilor copilaria.
Pentru un cadru didactic responsabil,echilibrat,pasionat de meserie ,dar in primul rand iubitor de copii,cel mai dificil este sa gaseasca aceea cale de mijloc in care sa impace si programa scolara facuta de oameni care ,unii nu au lucrat cu elevii de varsta scolara mica si ambitiile parintilor de a-si vedea copii in frunte si noianul de materiale “de sprijin” (manuale incarcate ,caiete speciale etc….) si lipsa materialelor cu adevarat necesare (uneori chiar banci in care sa asezi copii) si multe alte lucruri Nu noi furam copilaria copiilor,ci acest sistem care inca se zvarcoleste(Doamne,de cati ani….)si care in loc sa simplifice lucrurile ,le complica spre disperarea tuturor.Si cum cel mai usor si mai la indemana e sa se puna vina pe cadrul didactic,sarac si la propriu si la figurat,hai sa-l acuzam si de furtul copilariei.Oare e asa?
Psihiatrie, coruptie si delir ale MEN in a scoate tampiti. Da! Peste doua luni, seria urmatoare!
Asa stand lucrurile, de ce va plangeti? Fiindca 80% dintre parinti sunt multumiti si-apreciaza ca fiind FOOOARTE buni invatatorii care lucreaza asa, in timp ce restul, daca lucreaza …potolit, echilibrat, ,,Nu fac nimic!”. Inclusiv parintii, cei 80%, cum spuneam, au contribuit la psihiatria in care se afla invatamantul asta. Extazul parintilor in fata a 3 pagini A4 de probleme pana a 2-a zi si la transcrierea cu litere de tipar MICI, la Pregatitoare, a unui text aflat in Abecedar, consideratiile de ,,Invatatori FOOOARTE buni!” care satisfac orgoliiile a 80% din parinti CU CARE SE LUCREAZA, nu cu copiii lor, au incurajat psihiatria si delirul MEN. Voi le-ati alimentat, voi sa vi le lamuriti. Bafta!
Aveti absoluta dreptate doamna? Noi parintii cerem pre mult. Si fetita mea termina clasa pregatitoare si nu a avut nici o tema anul acesta. Asa am cazut de acord cu domnul invatator la prima sedinta cu parintii, sa nu dea teme copiilor in acest an. de concursuri ce sa zic, fiica mea a participat doar la unul de desen la Religie, la dare a luat locul intai la national. Ii place mult la scoala, si in clasa e o atmosfera placuta, sunt doar 20, desi e o scoala de stat. Cred ca cea mai buna decizie pe care am luat o a fost sa aleg scoala de cartier si sa nu merg la pomul laudat. A, si jucandu se a invatat sa citeasca singura povesti. are si timp pt ce ii place, si anume balet si pictura.Eu zic ca sta in puterea noastra a parintilor sa schimbam crva in invatamant, si sa fim parteneri reali cu scoala in cea ce priveste educatia copiilor nostri.
Sa inteleg ca tot la o scoala “de top” e fetita ta? Si ca tot stinghera te simti, printre parintii care cer matematica si concursuri la greu? Parca as fi scris eu articolul asta! Noi cred ca ne mutam dupa acest prim an de pregatitoare. Numai ca nu stim inca unde am putea gasi invatatoarea, clasa si scoala visate…
la CP (clasa pregatitoare ) nu sunt manuale!Nu sunt concursuri!
Si fetita mea cea mare a terminat in iunie clasa pregatitoare si nu i-a fost chiar usor. Nu mi-a venit sa cred cand am citit in programa ca la clasa pregatitoare trebuie sa faca adunari si scaderi in concentrul 0-31. Din fericire, fetita mea e dotata de la natura cu simt matematic si nu a intampinat probleme decat spre sfarsitul semestrului doi, cand dna invatatoare a insistat ca toti copiii sa adune/scada prin numarare pe degete, iar copilul meu era obisnuit sa faca acele calcule in minte si s-a simtit bulversat. Mai rau a fost la romana – stia sa citeasca pe litere, dar dna invatatoare a cerut copiilor sa citeasca direct pe silabe, ceea ce Andreea mea nu a reusit. Prin urmare, intre februarie si aprilie a ripostat si nu a citit nici macar o litera la scoala. Am insistat pe langa dna invatatoare, care a dat dovada de multa intelegere, iar atitudinea Andreei s-a schimbat radical.
In rest, Andreea e incantata de colegi, de atmosfera de la scoala, de faptul ca a castigat premiul I la cele trei concursuri la care a participat.
Eu am pornit la drum cu cateva idei, pe care mi-as dori sa le pot pune in aplicare indiferent ce s-ar intampla (sunt cam optimista, nu?):
1) fara teme care sa depaseasca o jumatate de ora (din fericire dna invatatoare a solicitat teme doar de doua ori pe saptamana, dar nu au presupus mai mult de 15 minute pentru rezolvare);
2) nu punem accent pe teme, ci pe ceea ce invatam;
3) incercam sa invatam prin experimente, incercari, joaca, analiza, comparatii, nu neaparat intr-un cadru formal;
4) incerc sa nu minimizez aspectul cultural, asa ca am informat-o pe dna invatatoare ca in anumite perioade Andreea o sa lipseasca, fiind implicata in activitati culturale, intrucat scoala un inseamna cultura. Am gasit intelegere si am participat la Festivalul International de Film pentru Copii si la diverse spectacole de teatru.
5) lucram suplimentar, inclusiv in vacanta (zilnic o ora), abordand divese materii si teme intr-o forma integrata astfel incat sa fie amuzant, placut, interesant.
6) folosim idei, teme, informatii din diverse medii (internet, TV, diverse carti, cursuri organizate de diverse asociatii si ONG-uri, ateliere, muzee, softuri educationale).
7) cel mai important aspect mi se pare nota – NU ma intereseaza notele/ calificativele si nu stimulez competitia, deoarece copiii sunt diferiti, au perceptii diferite, invata in ritmuri diferite, au diverse pasiuni si inclinatii naturale, prin urmare ar fi incorect sa ii comparam. Sper din tot sufletul ca eventualele nedreptati in acordarea notelor sa nu o afecteze prea mult si sa inteleaga ca a invata nu e un scop in sine, ci este o necesitate pentru adaptarea la viata de adult.
Va urez tuturor mult succes!
La clasa pregatitoare NU SE DAU TEME. Curriculumul prevede adunari in concentrul 0-31, dar toate cu suport intutitiv, se crecunosc literele mari de tipar si se” citeste” prin fotografiere(MAMA, EMA, CASA, etc)cuvinte scurte,sau cuvinte semnificative pentru fiecare elev, in parte.Doamnele invatatoare trebuie sa-si adapteze abilitatile de predare la specificul psihologic al elevului de 6 ani.
Așa este, doamnă Mirela Radu. Vă felicit pentru intervențiile echilibrate de aici, scrise în cunoștință de cauză. Mai multe informații despre programele pentru Clasa Pregătitoare – aici: http://www.edu.ro :: Ordin nr. 3418/2013 privind aprobarea programelor școlare pentru învățământul primar, clasa pregătitoare, clasa I și clasa a II-a
Interesant!
Daca nu sunteți multumiti de sistemul de invatamant,poate vi se potriveste mai bine scoala acasă”homeschooling ” sau” unschooling”. Informati-va pe net despre școlile umbrela si ce implica aceasta decizie. Mult succes!
Nu este vorba de nemultumirea fata de sistemul de invatamant ci de faptul ca unii invatatori nu respecta programa asa cum este legal.Poate ca unii copilasi au invatat sa citeasca, sa scrie si sa socoteasca de la gradi . Bravo lor , atunci sunt apti sa se inscrie direct in clasa a -I-a, de ce sa stagneze si sa-i frustreze pe ceilalti copii care abia acum invata sa citeasca ? Ba mai sunt si invatatori care -i forteaza pe unii copilasi care nu au invatat taina cititului de pe la 4-5 ani sa tina pasul cu cei care au venit in clasa 0 preparati acasa din timp. Invatatorii trebuie sa respecte programa scolara si sa nu sara repede de la o lectie la alta, dand teme dificile acasa si lasand invatarea cititului mai mult in seama parintilor.
Mă gândeam la diferența între o școală de top la care am înscris.o și școală de cartier
Niste parinti au gindit o petitie, care poate schimba ceva in sistemul de invatamant.
Va invitam sa o cititi aici:
http://www.petitieonline.com/10_propuneri_pentru_scoala