Ştiţi cât de mare e puterea încurajărilor?

– Mami, vreau să scriu o poveste cu ilustraţii. Am în minte nişte personaje-copii. Fiecare are câte o putere şi un animal prieten. Şi se întâlnesc şi…
– Şi?
– Ei, nu ştiu acum exact ce fac, dar o să văd eu.
– Abia aştept să o citesc şi să îi văd ilustraţiile.
– Dar am nevoie de nişte foi mai speciale, pe care poţi să desenezi bine. Şi de o agendă. O agendă frumoasă, cum am văzut în librărie. Pe care să pot să o iau cu mine peste tot şi să scriu când îmi vine vreo idee. Te rog! Pot, mami, pot?

Collage

Şi am spus DA. Un DA mare şi entuziast. Deşi ştiam că va sta cu capul în agendă chiar şi în timpul orelor. Chiar dacă mă aşteptam să îşi care creioanele colorate după ea în fiecare zi, în ghiozdanul care cântăreşte deja o tonă.
A fost atât de fericită!

danonino martie 1

Conversaţia aceasta s-a întâmplat nu demult. De atunci, am căutat împreună foile de desen pe care şi le dorea, am completat seria de creioane colorate pe care deja le avea cu nişte nuanţe mai speciale. Şi am găsit şi agenda potrivită.

Şi, DA, a mai scris la povestea ei şi în ore. Ce copil nu îşi urmează pasiunea oriunde şi oricând? Creioanele colorate le are şi acum în ghiozdan, la fel şi agenda. Dar ştiţi ce minunăţie de personaje a creat? Unele au puterea gheţii, alte au puterea apei sau a pietrei. Sau a înţelepciunii. Şi toate au animale-prietene, aşa cum şi-a propus la început.
A fost pentru prima dată când am văzut-o implicată într-o activitate multe luni la rând. Nu a abandonat ideea nici acum şi continuă să scrie. Povestea inventată de ea e complicată pe alocuri, e deja lungă şi nu pare să se termine niciodată :) Dar nici nu contează asta.
Pentru mine e important că perseverează, că îşi exersează scrisul şi îşi foloseşte imaginaţia într-un mod atât de creativ. Şi ce imaginaţie au copiii aceştia ai noştri! Cât e de frumoasă lumea copilăriei lor!

IMG_1586

Şi ştiţi cât de fericită e Sofia când le citeşte colegilor din povestea ei? Când le arată desenele? A şi creat un joc bazat pe personajele din povestea ei şi îl joacă împreună cu colegii. Acum e convinsă că vrea să devină scriitor, sau ilustrator, sau inventator de jocuri cu personaje :) Nu pot să nu fiu mândră de ea!

Ce trebuie să facem noi, părinţii? Să avem încredere în ei şi în ideile lor, să îi sprijinim. Şi să spunem DA mai des. Pentru că nici nu ştii cum un simplu DA poate naşte în copiii noştri o pasiune frumoasă!

personaje

(P) V-am povestit experienţa noastră (şi bucuria mea) la invitaţia Danonino, care îi încurajează pe părinţi să spună DA mai des, să fie atenţi la pasiunile copiilor şi să le fie aproape în fiecare mică încercare. Şi eu, asemenea Danonino, susţin campania #SpuneDa.

You may also like...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>