Suntem la un pas să închidem din nou școlile

Vreau să fim sănătoși și în siguranță, dar nu vreau să se închidă școlile o perioadă lungă de timp. Mi-e teamă și mie de virusul ăsta blestemat care ne-a dat viețile peste cap, dar din nou în izolare e cum nu se poate mai rău pentru copii.

Nu vreau să se întoarcă în fața calculatoarelor, cu mii de mesaje pe whatsapp, cu zoom, google classroom și ore petrecute în fața ecranelor. Cu program haotic și nesigur. Cu ochii ațintiți la telefon ca să nu piardă șirul rândurilor care curg în viteză:

În online, lecțiile nu au greutate, notele nu au relevanță, greșelile de la teme sunt nesemnificative, explicațiile profesorilor se aud greu și dispar rapid. Virtual, nimic nu are greutate și nici formă. Nimic nu are importanță.  

Nu vreau să se întoarcă la sentimentele de tristețe, singurătate, plictiseală, nesiguranță, de lipsă a prietenilor, de excese de furie și treceri bruște de la o stare la alta, de frustrare și neputință. Pentru că asta au simțit copiii noștri în lunile de carantină și de izolare.

Oricât de viteji s-au dat ei, oricât au încercat să ascundă și oricât de mult am vrut noi să credem că nu poate fi atât de rău, e rău. Izolarea e îngrozitoare, mai ales pentru copii. Ei au nevoie să alerge în curtea școlii, să facă glume cu colegii, să lege prietenii, să facă farse, să își facă o gașcă, să râdă, să își vadă profesorii, să le ceară un sfat, să le povestească nimicuri amuzante. Fără toate lucrurile astea mărunte, dar atât de importante, copiii nu sunt copii și nu își trăiesc copilăria.

Facem cumva să nu se închidă școlile o perioadă lungă de timp, dar să fim cu toții în siguranță?

Un grăunte de fetiţă cucereşte lumea. E fetiţa mea, şi a ta, şi a ta…