Copilărie în vremea coronavirusului
Sub masca de indiferenţă şi pretinsă nepăsare, copiii noştri chiar sunt îngrijoraţi. De-adevăratelea. Nici şcolile închise nu îi bucură la fel ca o vacanţă adevărată.
Tagged: copilarie
Minunile noastre din fiecare zi
O minune e când îi aud tălpiţele lipăind până în camera noastră în toiul nopţii. O minune e când citim împreună şi ne povestim una alteia întâmplările din cărţi…
De ce distrugem pasiunea copiilor? E singura care poate schimba lumea.
În loc să păstrăm vie pasiunea copiilor, noi le-o amorţim şi o modelăm ca să încapă în mica noastră lume obtuză şi plină de prejudecăţi.
Dialog cu un înger de copil
– Mami, iar am sentimentul acela.
– Care, piersicuţă?
– Nu ştiu exact cum să îl numesc. Dar îmi strânge inima, mami…
Anul în care copilul din mine a ieşit să se joace
Anul trecut a fost, pentru mine, mai plin de copii şi de poveşti ca niciodată. A fost anul copilului din mine care a avut ocazia să iasă să se joace.
Când dorinţele copiilor pot schimba lumea
Vreau să am un suflet bun. Vreau să pot vedea zâne. Vreau să pot zbura. Vreau să citesc mult…
Ne ţinem copiii captivi între ziduri de beton
Piticii aceştia ai noştri, mai ales atunci când cresc, devin prizonieri ai zidurilor de beton, ai lipsei de timp, ai oboselii, dar şi ai delăsării noastre.
Copiii sunt mai puternici decât credem
O întâmplare ciudată, bulversantă şi furtunoasă cu un telefon-surpriză, un copilaş micuţ şi o lecţie de viaţă despre puterea incredibilă a copiilor noştri.
De ziua ta, îţi mulţumesc!
Pentru că ne iubeşti, pentru că ne iei de mână, pentru că te joci cu noi. Pentru că ne zâmbeşti şi ne spui să zâmbim şi eu. Pentru că faci lumea frumoasă!
În ce lume cresc copiii noştri?
Dar noi? Noi ce am făcut ca să schimbăm lumea asta urâtă în care ei trăiesc? Noi de ce ne-am resemnat cu ”nu se poate”?
Şocul dulce al unei dimineţi de luni
Dimineaţa când îţi dai seama că puiul tău a crescut: repede, dintr-o dată şi fără niciun avertisment. Şi asta te loveşte drept în suflet.
Noi ne îmbătrânim copiii
Noi suntem plini de gânduri, de temeri şi griji. Şi le transmitem copiilor stările noastre, chiar dacă nu vrem. Îi facem să devină obosiţi, apatici şi blazaţi.
COMENTARIILE TALE