Teroarea notelor mari. Eu ce mă fac?
Când am văzut cu ce medii mari se intră la liceele bune din Bucureşti mi s-a făcut frică. Dar foarte frică.
Păi ce fac eu cu Sofia?
Pentru că în loc să o ţin două, trei ore la teme, eu reduc timpul la jumătate şi apoi îi spun să deseneze, să se joace, să construiască, să lipească, să inventeze. Prefer să înveţe din enciclopedii, să experimenteze şi să îşi pună întrebări, decât să tocească ceea ce cere programa şcolară.
sursa foto: pixabay.com
Mi se pare că la matematică trebuie să înveţe noţiuni şi formule pe care nu le va folosi niciodată şi care sunt mai degrabă potrivite pentru cei care fac un liceu real şi care se vor specializa în direcţia aceasta. La fel se întâmplă şi la fizică, chimie sau biologie. Multă teorie şi puţine noţiuni practice care să o ajute cu adevărat în viaţă. Nu va înţelege cum merge televizorul, ce e internetul, de ce se aprinde becul, cum zboară avioanele. Dar va şti fracţii, funcţii trigonometrice, şiruri de numere sau formule chimice.
Nici cu româna nu e mai bine. A început să facă, încă din clasa a II-a, compuneri. Nimic rău în asta. Numai că modul în care trebuie să le redacteze este restrictiv, reprimă orice formă de imaginaţie, impune formule standard. Vă amintiţi de epitetele oribil de plictisitoare cu care trebuia să împănăm orice text pe care îl aveam de scris atunci când noi eram la şcoală? Să ştiţi că nimic nu s-a schimbat. Aşa că, în loc de astfel de compuneri, de copiat texte şi de învăţat poezii pe de rost, eu o încurajez pe Sofia să citească şi scrie poveştile proprii. Ei îi place să inventeze scenarii de teatru, să îşi imagineze dialoguri din benzi desenate, ba chiar să creeze glume. Şi citeşte. Mult. Ceea ce e o minune în ziua de azi.
La fel e şi la istorie, unde trebuie să tocească ani şi domnitori. Se va îngropa în paginile fără număr ale unor manuale care nu sintetizează, care nu pun în context, care nu dau nicio importanţă fenomenelor sociale. Încerc de pe acum să îi pun în braţe cărţi de istorie pentru copii, pentru a prinde gustul acestei extraordinare aventuri a omenirii. Pentru că manualele de mai târziu nu îi vor da nicio clipă această perspectivă.
Dar modul acesta de a vedea şi de a face lucrurile nu o vor ajuta să ia 9,50 sau 10 la Evaluarea Naţională şi să intre la Lazăr, Şincai, Vianu sau orice alt liceu de elită. Dar chiar îmi doresc eu asta?
Aş vrea să am puterea să îi spun, în continuare, că nu trebuie să facă performanţă cu lucruri care nu îi plac, că şcoala nu înseamnă doar română şi matematică în forma în care ele îi sunt predate la şcoală. Aş vrea să o îndemn să fie deschisă la minte, să pună întrebări, să extragă esenţialul din manuale, să treacă prin filtrul propriu tot ceea ce aude şi ceea ce citeşte.
Şi, apropo: de ce la examenul final de clasa a VIII-a sunt importante doar româna şi matematica? N-ar trebui să fie un test de cultură generală, mai degrabă, cu noţiuni importante şi din istorie, ştiinţele naturii, geografie sau fizică? Poate că asta ar încuraja o regândire din temelii a materiilor stufoase. Şi poate i-ar face pe copii să acorde atenţie şi celorlalte materii, la fel de importante pentru ei ca şi româna sau matematica.
P.S.
Dacă ţi-a plăcut articolul, hai să ţinem legătura. Abonează-te la newsletter, pe banda portocalie de mai sus. O dată pe săptămână îţi voi trimite noutăţile şi articolele mele. Îţi mulţumesc pentru prietenia ta 🙂
Citeşte şi:
Clasa pregătitoare. Privind înapoi cu mânie.
anul asta e clasa a 3a. Au fost evaluari de sfarsit de an. Stiti la ce a iesit cel mai prost? religie:D . Va rog, sa nu ziceti la socrii ca am copil de nota 6 la religie 😀
Eu cred ca religia nu ar trebui sa fie o materie propriu-zisa, evaluata prin note. Ci o ora de discutie, dezbatere libera intre copii.
ce credem noi nu e relevant in scoala, asa ca o accept sau ma apuc de homeschooling.
Aveti mare dreptate! Din pacate,cei care sunt la conducere sau care fac manualele nu stiu aceste lucruri esentiale…e f grav ce se intampla in sistemul de invatamant..
Asta este matea mea durere: ca manualele sunt greoaie, stufoase, scrise pentru specialisti si nu pentru copii. E unul dintre motivele pentru care elevii nu sunt interesati de anumite materii.
Asa este, din pacate, multe notiuni sunt pentru adulti, nu pentru copii. Copilul meu a terminat cl a 4 a si au fost probleme la mate pe care le-am citit de 2,3 ori ca sa pricep ceva. Si eu îl încurajez sa se bucure de viata si de copilarie…care a devenit tot mai scurta…Cum nu se schimba nimic bun in tara, cu siguranta si programa va ramâne pe veci, la fel. Deci, bucurati-va de viata si de copii vostri!!
Aveti perfecta dreptate. Pana la urma, copiii isi vor gasi drumul in viata. Sa ii lasam sa copilareasca frumos cat mai mult.
Va imbratisez si va impartasesc temerile. Doresc sa va povestesc experienta mea de mama unei fetite de clasa a VIII-a. Am ” pacalit” cat de mult s-a putut sistemul. Are inclinatii clare inspre artele plastice si din clasa a VI-a am transferat-o la o scoala de specialitate unde face cu mare placere ceea ce ii place, dar si materiile de cultura generala. Examenul de capacitate a constat in probe practice care au atarnat greu , cam 75% din nota de inscriere la liceu. A sustinut si probele de limba romana si matematica, dar fara presiunea enorma pusa pe colegii ei de generatie. Mai am inca doi copii care abia acum incep scoala si sunt in continuare preocupata si ingrijorata de ce cale sa alegem pentru si impreuna cu ei. Mult succes si incredere va doresc!
Apropo de comentariul religia,eu sunt prof de religie si o spun cu mandrie,la fel cum o fac si elevii mei cand spun lucruri atât de frumoase despre această disciplină.Nu trebuie sa generalizam. Din păcate nu toți colegii fac ca aceasta ora care dezvoltă si pune un mare accent pe principiile morale,sa fie plăcută,cum de altfel se întâmplă si la alte discipline.Sincer ma doare când vad ca mereu se loveste in acestă ora si fiecare își da cu părerea intr-un mod cat mai negativ.Parca a devenit o moda sa nu dorești ora de Religie,este ca si cum ai spune nu-l doresc pe Dumnezeu in sufletul copiilor……trist….